Frontal este unul dintre spectacolele prin care Gianina Cărbunariu își pune amprenta asupra teatrului socio-politic din Piatra Neamț. O adaptare liberă a unei povestiri a lui Ion Creangă, Povestea unui om leneș, care prezintă subtil aspecte ale inegalității sociale, generate de încadrarea în câmpul muncii și de capitalul deținut.
O tactică prezentă în mai multe spectacole cu text scris sau adaptat special pentru Teatrul Tineretului din Piatra Neamț este urmărirea mai multor linii narative, pentru a analiza problematica abordată sub multiple aspecte. În acest caz, spectacolul este inaugurat de o dramatizare - ce dă senzația că este aproape o reproducere - a unei polemici din secțiunea de comentarii a unei postări pe o rețea socială, în care este prezentată situația unei familii cu 11 copii care și-a pierdut locuința în prag de iarnă. Colectivitatea critică dur familia respectivă și propune soluții inumane pentru aceasta, întreruptă uneori de vocea rațiunii - alți utilizatori care încearcă să cultive empatie, dar sunt numiți atei, stângiști sau sataniști. (E la discreția personajelor și a spectatorilor din sală să decidă dacă acestea sunt insulte sau nu.)
Asistații sunt personajele generice și numeroase ale spectacolului, uneori prezente pe scenă și purtând un nume, alteori absente și păstrându-și anonimatul. Personaje ale căror boli, în mod special depresia, sunt luate în râs, a căror pretenție de a avea un salariu care să acopere nevoile de bază pare exagerată, a căror valoarea ca indivizi și membri ai societății se rezumă la cât produc și cât consumă - iar dacă nu produc / consumă, devin outsideri ai societății. Asistații, adică cei care beneficiază de asistență socială, generează furie în masă și un comportament social obedient ipocriziei și complet lipsit de fond.
Outsideri devin și cei care se opun acordului comun de a-i condamna pe asistați: profesoara care nu vrea să-i lase repetenți pe copiii al căror comportament își are rădăcinile în probleme familiale și expune dualitatea celorlalți părinți în privința meritocrației și a indulgenței în sistemul de notare.
Patroana-boieroaică se află în vârful ierarhiei nu doar datorită averii sau influenței dar și datorită poziționării scenice, fiind situată la alt nivel față de celelalte personaje la modul propriu. "Măria sa'' relatează cum a moștenit averea tatălui său, arhiconștientă de abuzurile acestuia față de angajații săi. Ea explică diferențele de clasă prin gena hărniciei moștenită de bogați și gena leneviei, care le e caracteristică săracilor. Ironizează cu ignoranță (născută din dezinteres și dintr-o prejudecată) cazul lui Costică, un fost muncitor al tatălui ei, care și-a irosit sănătatea pe șantier și apoi s-a retras. Caracterul de slujbas al muncitorilor are o explicație neurobiologică, în viziunea acestei patroane privilegiate și plictisită de avere.
Acest personaj, patroana, este omniprezent pe parcursul tuturor episoadelor ce urmează, găsind o satisfacție sadică din distracția sa, de sorginte medievală, de a executa asistații. Iar execuțiile se multiplică până la ordinul milioanelor, devin un laitmotiv în spectacol și marchează finalul tragic al unei nedreptăți ordinare.
Costică, Petrică, Marinică sunt nume comune care spun povestea unor "asistați", în fapt doar lucrători maltratați, victime ale cruzimii unei societăți brutale.
Încă o lovitură dată ipocriziei societății e prezentarea felului în care este tratată cu cruzime forța ieftină de muncă din țâri mai sărace decât România - muncitori nepalezi, vietnamezi, pakistanezi -, și exploatarea acesteia de către patronii români similar felului în care sunt exploatați muncitorii români în vest.
Datorită scenografiei (Mihai Păcurar), publicul este literalmente pus la zid, prins într-un plan în care toleranța și egalitatea este grav faultată. Cadrul este extins prin proiectarea scenelor care au loc în culise, dincolo de decor. Planul este multiplu, astfel încât vezi și ceea ce nu ar trebui să vezi, asiști la partea sinceră, dură și ascunsă a poveștilor.
Emanuel Becheru, asistat de Paul-Ovidiu Cosovanu, finalizează acest haos al nedreptății și discriminării cu un performance punk & rock care joacă rolul unei desprinderi din cele 2 ore în care am fost martorii unor cazuri ficționale (cu rădăcini reale) sau chiar absolut reale (evenimente din România și Suedia din ultimii ani). Flăcările proiectate pe scenă ar putea arde și purifica nedreptățile sociale, însă până să ajungem la ele suntem departe de stadiul în care egalitatea între indivizi, indiferent de profilul lor determinat de etichete sociale, este un adevăr general valabil.
Spectacolul poate fi văzut și pe 4 decembrie 2022, la Teatrul Tineretului, Piatra Neamț.