Realizat după piesa lui Oscar Wilde, Lady Wintermere's Fan: A Play About a Good Woman (1892), filmul A Good Woman (titlu devenit la noi O femeie pe cinste) mută acţiunea din Londra epocii victoriene în Italia anilor '30, iar personajele principale le face din engleze americane.
Satira lui Oscar Wilde a mai fost ecranizată în 1925 de Ernst Lubitsch, şi s-a mai realizat şi un film de televiziune mai recent, de către BBC. Sub mîinile regizorului Mike Barker şi ale scenaristului Howard Himelstein, materialul nu suferă totuşi modificări de substanţă. Doamna Erlynne (interpretată de Helen Hunt), femeie de lume specializată în relaţii cu bărbaţi însuraţi, rămîne mama lui Meg Windermere (Scarlett Johansson). Neînţelegerile privind relaţia dintre prima şi soţul acesteia din urmă se clarifică la final, dar rămîne intact misterul în privinţa faptului că prima e mama celeilalte. Aşa era şi în piesă. Dar dacă povestea rămîne neschimbată, scenariul are un mare păcat: e inegal şi insuficient dezvoltat, nu conduce sigur acţiunea pe toată desfăşurarea ei, astfel încît îţi inoculează ideea adulterului pentru a nu reuşi, cînd acesta se dovedeşte inexistent, să ţi-o şi scoată din minte. Stîngăcia e vizibilă şi în evoluţia personajelor, ori în replicile corului de persoane în etate din înalta societate, a căror menire e să cîrcotească împotriva iubirii, fidelităţii şi a altor sentimente ireale. Aceste personaje, simpatice uneori, vorbesc de multe ori prea dintre filele scenariului şi devin cu uşurinţă schematice, chiar dacă actorii care le interpretează fac tot ce pot. În general, actorii se străduiesc să fie cît mai buni, iar dacă filmul îţi menţine interesul pînă la final e datorită, mai ales, lui Tom Wilkinson şi Helen Hunt care, pe lîngă interpretarea lor nuanţată, fac şi un cuplu reuşit.
Dar poate că cel mai bun lucru în acest film (e de rău pentru un film să spui asta) sunt locaţiile. S-a filmat în Italia, la Amalfi, în nişte locuri superbe pe care directorul de imagine ştie să le pună în valoare. Interioarele sunt iarăşi minunate, e Italia şi e vorba de vilele lumii bune. Totuşi, nu face să vezi un film pentru interioarele sale. A Good Woman e pînă la urmă o comedie romantică în care satira la adresa moravurilor unei epoci (sau aşa, în general) a fost mult coborîtă pentru a rima cu frumuseţea locaţiilor şi cu aerul de vacanţă.