The Banshees of Inisherin / Spiritele din Inisherin are peste 90 de trofee deja în palmares, mai multe nominalizări la Oscar 2023 și a câștigat trei premii Globuri de Aur 2023 (pentru cel mai bun film, cel mai bun scenariu și cel mai bun actor, adjudecat de Colin Farrell). E greu de încadrat într-un gen, mulți îi spun comedie, alții îl descriu ca fiind dramă. De fapt e o combinație între cele două genuri, o tragicomedie i-am putea spune. Sau și mai simplu, un film foarte deștept.
O insulă izolată, așadar, cu câteva case răzlețe, cu o biserică și, firește, cu o crâșmă - locurile de întâlnire pentru o mână de locuitori care se cunosc toți între ei, duc vieți liniare și monotone și la care abia dacă ajung ecourile războiului civil de pe continent, ca singure repere de legătură cu lumea. Un alt reper pentru personajele principale din film este legat de ora două a după-amiezii, când Pádraic merge zi de zi să bată la ușa prietenului său de o viață, Colm, și se duc apoi împreună să bea o bere la birtul din sat. Doar că, încă din prima scenă a filmului, se întâmplă ceva: Colm - jucat magistral de morocănosul și mereu îmbufnatul Brendan Gleeson - ignoră chemarea obișnuită adresată de prietenul său mai tânăr. Nu înțelegem motivul, observăm doar supărarea personajului interpretat impecabil de Colin Farrell. Primim o posibilă explicație de la Siobhán, sora lui Pádraic, care îi spune: "Poate că nu îi mai place de tine".
Cauzele rupturii între cei doi le vom înțelege mai târziu, și oarecum gradat, căci Martin McDonagh recurge la un ritm în crescendo pentru acest scenariu care, în cele din urmă, capătă accente brutale și care pot crea inconfort pentru spectator. Nu lipsește însă nici umorul, uneori negru, alteori delicios. Confruntarea dintre Pádraic și Colm ține de diferențele dintre ei: primul este un om simplu, fără prea multe pretenții sau aspirații, care, bunăoară, nu știe cine au fost Mozart sau Beethoven; cel de-al doilea e un artist măcinat de disperare, de dileme existențiale, care crede în valoarea artei și se întreabă mereu ce lasă în urma lui după ce va muri. Și cum căutarea sensului vieții vine la pachet cu o mulțime de gânduri spinoase, Colm decide că timpul petrecut la taclale cu prietenul lui este pierdere de vreme și nu mai vrea să fie deranjat inutil.
Nu-i deloc veselă povestea din The Banshees of Inisherin / Spiritele din Inisherin, cu toate acestea are multă delicatețe și vorbește de nevoia fiecăruia dintre noi de căldură și apropiere umană. Oamenii din Inisherin sunt atât de singuri și deprimați că cea mai importantă companie o reprezintă un câine sau un măgar care sunt tratați ca membri ai familiei și stau cu ei în casă. De aceea faptul că un prieten te respinge se transformă cu ușurință într-o adevărată dramă.
Martin McDonagh se pricepe de minune să pună sub lupă aceste destine lipsite de viitor și asupra cărora planează amenințarea morții (câteva scene din The Banshees of Inisherin / Spiritele din Inisherin mi-au amintit de Det sjunde inseglet / A șaptea pecete, a lui Ingmar Bergman). Mi-a plăcut muzica din film, dar și imaginea de o claritate profundă; cadrele de interior sunt excepțional filmate și rivalizează cu frumusețea unor tablouri celebre.
The Banshees of Inisherin / Spiritele din Inisherin a avut premiera în cinematografele de la noi la începutul lunii februarie 2023.