Evenimentul clujean a avut loc în sala studio "Radu Stanca" din subsolul Facultății de Litere din cadrul UBB, aidoma subsolului universității americane unde s-a desfășurat experimentul inițiat de profesorul de psihologie Philip Zimbardo. Spectacolul studenților este o producție realizată în parteneriat cu Teatrul Național "Lucian Blaga" din Cluj-Napoca. Un studiu asupra psihologiei umane se transformă astfel în spectacol teatral. Contributori la realizarea proiectului sunt studenții îndemnați să citească și să aprofundeze cartea lui Zimbardo Efectul Lucifer de la experimental concentraționar Stanford la Abu Ghraib. După care, în efort colectiv, sub îndrumarea regizorului Horia Suru, au lucrat scenele și dialogurile. Regia lui Horia Suru țintește spre formula "fără limite" și aplică un limbaj explicit radicalizat. Rezultatul este unul cu totul ieșit din comun.
Teoria lui Zimbardo conform căreia, prin obținerea puterii, omul bun se transformă în monstru, este pusă în evidență printr-o succesiune de scene de o duritate extremă. Spectatorul e avertizat de la bun început asupra demersului prin răspândirea și citirea unor pliante informative. Studenții actori se prezintă ca oameni reali, cu biografii reale, după care se face împărțirea pe roluri prin tragere la sorți. De-o parte gardienii: Carla Graur, Adrian Stancu, Raluca Bălan, Ioan Crișan, Alexandra Rău și Luca Platon. De cealaltă parte, deținuții care sunt înregistrați doar cu cifre ca în lagărele de muncă și exterminare: 7569 - Medeea Chiriac, 2583 - Andreea Radu, 4807 - Ama Beschieru, 7549 - Tudor Jula, 9241 - Robert Ioan, 2859 - Bogdan Ifodi, 2546 - Gabriela Sandu, 4862 - Ecaterina Ivănușcă, 9045 - Antonia Crișan, 1608 - Denisa Tudora. Doar privind corespondența dintre număr și nume realizezi adevărata mutilare a ființei umane, adevărata umilire a demnității umane. Contribuții prețioase la marasmul general și-au adus fiecare actor-student în parte. Implicarea în joc este maximă la fiecare dintre ei. Asistent regie: Bianca Temneanu, costume: Răzvan Dîrle și Kriszta Pop, lumini Victor Lup.
Când unul dintre deținuți încearcă să evadeze din iadul creat de gardieni, se produce surpriza reprezentației. Spectatorii sunt îndrumați să urmărească pe Instagram, adică pe jucăria iPhone din mână, fuga lui în afara spațiului de joc. O noutate pe care o consemnăm ca atare. Chinurile suportate de cei băgați în izolator sunt proiectate pe un ecran lateral. Totul este sub observație. Nu există nicio posibilitate de ieșire din atmosfera torturantă instaurată de gardieni. Ca și în experimentul real, cei care nu mai suportă supliciul fizic și psihic sunt prizonierii, cei care au ajuns în detenție. Gardienii, posesori ai puterii, sunt bine mersi. Quod erat demonstrandum! "Dă-i unui om putere și atunci vei vedea ce zace în el." E concluzia acestui experiment. Conflictul dintre cele două grupuri de voluntari evidențiază partea întunecată din om. Inițial, experimentul la care s-au angajat voluntarii din Stanford trebuia să dureze 14 zile, dar după 6 zile a fost întrerupt brusc. Niciun voluntar nu e dispus să rabde ce au răbdat martirii istoriei.
Mediul de detenție simulat în subsolul Facultății de Litere corespunde întru totul mediului dur carceral: gratii, metale special sudate în forme de celule, paturi metalice suprapuse, carcera numită "gaura". Cei 16 interpreți sunt dezbrăcați total de haine civile și îmbrăcați în straie ponosite, ca niște haine de zeghe. Nuditatea corpurilor are efect provocator. În aceste împrejurări, corpul uman nu mai are strălucirea și frumusețea divină, căci omul este un înger căzut. Victime și călăi ca în filmul Salo sau cele 120 de zile ale Sodomei al lui Pasolini. Avem în fața ochilor o lume orwelliană, a întunericului și a iadului, asistăm la dezumanizarea prin conferirea puterii. Nu este aici o sinteză a ororilor comise de-a lungul epocilor istorice de dictatori care au experimentat pe oameni diferite monstruozități? Nu au loc abuzuri asemănătoare în închisori sau în timpul satisfacerii banalului, dar obligatorului serviciu militar? Holocaustul, gulagul, comunismul n-au fost abuzuri ale puterii discreționare? "Experimentul din Închisoarea Stanford" prezentat de studenții clujeni te îndeamnă să te gândești la toate astea. Mesajul lor este foarte clar: "Echipa spectacolului condamnă abuzurile din mediul academic și din instituțiile de cultură, precum și orice alte forme de abuz din România și din lume", citim în pliantul oferit la început.
Proiectul ales să fie manifestul lor se constituie într-o "probă de foc" în vederea dobândirii statutului râvnit de Actor. Profesorii care au lucrat cu studenții - conf. univ. Irina Wintze, lect. univ. dr. Camelia Curuțiu-Zoicaș și asist. univ. drd. Ciprian Scurtea - au susținut propunerea regizorului Horia Suru alegând Efectul Lucifer tocmai pentru că oferă participanților posibilități multiple de manifestare a talentului. I-au pus chiar în situații incredibile. I-au trecut prin iadul închisorilor într-o cheie regizorală extrem realistă. Pedepsele deținuților au fost efective: flotările au fost flotări (multe), genuflexiunile au fost genuflexiuni, pălmuirile - pălmuiri, mâncarea - mâncare, cafeaua turnată peste capetele deținutelor - cafea, zahărul - zahăr băgat cu sila pe gură, etc. Toate astea șochează, agresează vădit spectatorul. Actorii joacă dezlănțuit, teribil, se tăvălesc pe jos, alunecă, ajung să exprime disperarea într-un joc foarte solicitant fizic, evident cu multă mișcare. Epuizant. Când vor juca într-un vodevil sau o comedie ușoară, li se va părea floare la ureche. Ăsta a fost unul din scopurile propunerii, cred. Iată de ce Efectul Lucifer este o adevărată probă de foc pentru ei. Probă trecută cu brio, în echipă, desigur, cu mici și inofensive bâlbe pe alocuri, inerente începutului, dar cu evidentă caznă și sacrificiu.
Spectacolul valorifică, în ansamblu, sacrificiul necesar meseriei de actor, ceea ce, prin prestația lor, viitorii actori demonstrează din plin. Aici nu-i loc de edulcorări, fofilări, comodități. În artă trebuie să-ți pui pielea în joc!
(foto: Răzvan Dima)