Doar că eram la București, în sala Atelier a UNATC-ului - cu această ocazie salutăm bucuroși parteneriatul ce se conturează între facultăți - eu nu mai sunt studentă, iar ei nu sunt colegii mei (poate doar colegii mult mai mici pe care nu îi cunosc personal, dar pe care totuși i-am mai văzut jucând).
Am fost la Efectul Lucifer (instagram.com/efectul.lucifer), un spectacol de care am auzit-citit-văzut-fotografii încă dinainte să iasă la public. Este colaborarea dintre regizorul Horia Suru, asistat îndeaproape de Bianca Temneanu și clasa prof. Irina Wintze, Camelia Curuțiu, Ciprian Scurtea, care va absolvi în 2023 Facultatea de Teatru și Film din Cluj-Napoca. L-au promovat intens și inteligent, l-au marketat bine și au pregătit terenul pentru desfășurarea de forțe ce va să vie. Se vede că e o creație colectivă, dar mai presus de asta, se vede că ei sunt genX - cheers to that! Să vă fie întru totul favorabil!
Spectacolul a fost o surpriză din mai multe puncte de vedere, cu toate că premisa îmi era oarecum familiară: experimentul concentraționar din 1971, de la Stanford, propus de Philip Zimbardo, în care un grup de studenți a fost împărțit în victime și călăi pentru a se explora dimensiunile și atributele puterii odată înmânată arbitrar unor oameni normali. Rezultatul e cel la care, acum, putem cu ușurință să ne gândim (pentru că evoluție, psihologie și studii aprofundate asupra naturii umane - poate chiar cel în cauză), anume că cei investiți cu putere se vor dezumaniza foarte rapid, în timp ce aceia lipsiți de ea se vor uni întru supraviețuire. Un fel de with great power comes great responsibility sau dă-i unui om putere și îți va arăta de ce e cu adevărat capabil.
Revenind la studenți...colegii mei mult mai mici... au fost surprinzători, curajoși, sinceri, asumați și, poate cel mai important, împreună.
Au intrat entuziaști, veseli și plini de energie - cum le stă bine unor aproape-absolvenți - și ne-au vorbit despre ei. Ei, cei adevărați, dincolo de personajele pe care urmează să și le asume. (Introducerea asta m-a dus cu gândul la ceva ce am auzit la un moment dat, cum că atunci când ești în pericol, e bine să-i oferi agresorului tău informații personale, intime - pare că ar face posibilul atac mai greu de dus la capăt.) Apoi ne-au împărțit niște pliante prin care ne informau că ceea ce urmează va fi șocant, uneori greu de privit și că avem, totuși, libertatea de a părăsi sala dacă simțim că devine prea mult.
După împărțirea în tabere: gardieni și deținuți, a urmat un tur de forță de aproape două ore, în care (încă) copiii ăștia au stat în fața a peste 100 de spectatori și au îndurat diverse forme de abuz fizic (flotări, genuflexiuni, dansuri), emoțional (de-a dreptul tulburătoare scena în care se face "tiramisu" în părul deținutelor, secvențele proiectate din Gaură sau live-ul de pe Instagram în care unul dintre deținuți este prins în încercarea sa de a evada) și psihologic (deținutele sunt puse să le scrie scrisori celor dragi spre amuzamentul gardienilor care le transformă în ceva desuet). E uimitor câtă încredere au unii în alții și, revin, cât de împreună au reușit să fie acești omuleți pentru a putea juca acest spectacol și a se ierta în secunda următoare.
Factorul contemporan-cyber-tehnologic este introdus, așa cum se cere în orice producție a ultimilor ani, dar într-un mod apropiat generației pe care o reprezintă - prin live-ul de pe Instagram, proiecții și inserția muzicală a unui semi-cover pentru foarte cunoscuta și iubita Fetița ta de milioane. Găselnițe foarte șmechere și bine plasate în economia spectacolului.
Așadar, felicitări mult mai tinerilor mei colegi!
M-ați făcut să-mi amintesc cu drag și dor de facultatea de la Cluj, de ceea ce m-a făcut să o îndrăgesc și de ceea ce "facem noi diferit". Auzeam afară, înainte să intru în sală, pe cineva care spunea "mă gândesc să mă așez mai în spate, că sigur e cu violență ca la Cluj". A fost, și e foarte bine că a fost, atâta timp cât ea e controlată, conținută, asumată și, mai ales, îngrădită și izolată foarte bine de veșnicul și necesarul împreună.
În curând vor avea Galactoria, am auzit că se va desfășura pe "două continente": București și Cluj! Să mergeți să-i vedeți!
(foto: Delia Dobrescu)