Dragoste după rețetă, chiar și în timpul pandemiei - Love in a Bottle la Cinefemina, 2023

Condițiile sanitare stricte din pandemie au determinat oamenii să descopere, să reflecteze mai mult asupra avantajelor comunicațiilor digitale. Ele existau și înainte, e drept, dar înconjurate cumva de o aură de neîncredere. Accentul pe fizicalitatea relațiilor sociale, fie ele de muncă, fie educative, era de la sine înțeles. Iar relațiile romantice erau, teoretic, complet scoase din discuție.
 
 Doar că, după ce totul a fost răsturnat, a mai fost un singur pas pentru ca și această ultimă redută să fie atacată. Love in a Bottle prezintă tocmai această cucerire. Doi tineri adulți, necunoscuți, se ciocnesc într-un aeroport. Întâlnirea este încărcată de chimie, dar cei doi trebuie să-și continue drumul în direcții diferite. Ulterior, ea (Hannah Hoekstra) - care se demonstrează a fi cu multă inițiativă - îl apelează pe el (James Krishna Floyd). Condițiile pandemiei încurajează relațiile la distanță, așa că și cei doi eroi ai noștri tatonează ce înseamnă să construiești o relație în aceste condiții.

Fata este cea care nu ezită să își afirme sexualitatea, care cel mai adesea inițiază apelurile și, mai ales, care propune activități din ce în ce mai îndrăznețe și mai picante. Din această perspectivă, poate să fie numit un film "feminist". Cu toate acestea, construcția generală a filmului urmează cadrele consacrate ale producțiilor romantice: ea este blondă, el brunet. Ea este aeriană/artistă, un fluturaș, care se ocupă cu producția dintr-o industrie preponderent feminină: creează parfumuri. El este cu picioarele pe pământ, cu pregătire tehnică și cu un serviciu stabil, la modă și bine plătit în securitate cibernetică.

Nici măcar sexualitatea feminină nu este afirmată plenar, căci fanteziile sau aventurile ei nu sunt detaliate, nu sunt explorate dintr-un unghi aparte, care să justifice bravura de care dă dovadă. Mai mult, egalitatea urmărită fără imaginație în drepturi și explorări (la un moment dat, amândoi se dezbracă în paralel) nu ajută la crearea tensiunii erotice. Nici unul dintre ei nu joacă gambituri psihologice, nici unul nu folosește cu perversitate capcanele tehnologice. E drept că la un moment dat, ea îl amenință pe el că ar putea înregistra aventurile lor erotice, dar această cale este rapid închisă.

Chiar dacă lipsit totuși de întreaga panoplie a filmelor romantice (high-key lighting, muzică languroasă, filmări cu nuanțe de miere, costume atent croite pe comandă), este luminat destul de bine pentru a crea starea de spirit adecvată.
 
Alături de obstacolele clasice (familia, educația diferită, temperamente opuse), o altă dificultate ar fi trebuit să fie implicațiile psihologice ale comunicării la distanță, cum ar fi fost, de exemplu, gelozia care ar fi putut apărea.

Împărțirea ecranului în două încearcă să atragă atenția asupra medierii asigurate de device-urile digitale și, implicit, asupra distanței fizice. În practică, această distanță este neglijabilă. Nu doar fizic, ci și cultural, cei doi trăiesc în același spațiu al Nordului global, al occidentului european vorbitor de engleză și urbanizat.

Împărțirea în două a ecranului este, la rândul său, un artificiu uzitat. Ultima dată, Gaspar Noé în Vortex l-a folosit pentru a exprima vizual distanța mentală și îndepărtarea sentimentală dintre cei doi bătrânei aflați la limita resurselor lor biologice. Mai mult, această găselniță era parte integrantă în spunerea poveștii, căci fiecare cameră își urmărea ținta și introducea o defazare, care accentua diferența față de unitatea acestora.

Aici, nu aduce nimic nou. Cele două părți ale ecranului puteau fi foarte ușor înlocuite cu un montaj plan-contraplan: nimic nu se întâmplă concomitent, ci întotdeauna un personaj tace și ascultă în timp ce celălalt vorbește. Chiar și în momentul în care cei doi fac dragoste virtual, se manifestă grija pentru coordonarea mișcărilor celor doi ca și cum ar fi în același pat.

Așadar, Love in a Bottle este o poveste de dragoste ușurică. Bine interpretată, cu protagoniști carismatici, realizată cu mijloace minime, nu reușește însă să depășească limitele stabilite ale genului.