Făclia / iulie 2023
Festivalul Internațional de Teatru Turda, 2023
Festivalul turdean 2023 a fost agrementat, pe lângă spectacolele din sală / săli, cu atrăgătoare reprezentări stradale susținute de artiști veniți din Spania, Italia, Franța, Chile sau Argentina. Circării, jonglerii, magii, spectacole interactive pentru copii și bunici, concerte desfășurate în Cafeneaua de Acasă, pe Pietonală, în curtea Muzeului de Istorie sau în Parcul Central. Evoluția artiștilor invitați a demonstrat încă o dată, dacă mai era cazul, cât de vie și percutantă este încă această formă de manifestare teatrală, intrată în cotidianul vieții din târgurile europene încă din perioada când commedia dell' arte era în floare. Printre invitați, au fost prezenți la Turda Javier Pinto cu Va Que Va (Chile), Tomaso Taboada cu 4x4 (Spania), Andrea Spigola cu Boato (Italia), Tony Fratello cu Tony Fratello Clown (Argentina), Compagnia La Fabiola cu Pay Attention To Those Two (Italia), Agro the Colown cu ImproLocuta (Franța). În afară de aceștia, au fost și artiști autohtoni precum Magicianul Adi, Teatrul Georgia Tîrgu Jiu sau Compania Pe Picioroange cu Balonul modelat.

Prestația artiștilor italieni, în speță, înconjurați de oameni curioși, cu copii sau singuri, opriți să vadă "minunea", minunățiile clovnilor și prestidigitatorilor ambulanți, mi-a amintit subit de filmul lui Fellini din 1954 La Strada care spune povestea puternicului Zampano și a naivei Gelsomina cu Anthony Quinn și Giulietta Masina. O poveste despre soarta artiștilor stradali dintotdeauna, artiști care știu să alunge tristețea de pe fețele privitorilor și știu cum să impresioneze asistența pentru a stârni aplauze. Tinerii actori profesioniști de la noi mai au câte ceva de învățat din prestația acestora.

În a treia zi de festival turdean, după un "aperitiv muzical" susținut de Olah Matyas la violoncel, la Fabrica de Teatru a avut loc reprezentația Teatrului Regina Maria din Oradea cu piesa lui Mimi Brănescu, Ultimii. Cu acțiunea plasată în zilele noastre. Atunci cine sunt ultimii? Ultimii oameni, adică marginalii, cei de la periferia societății? Sau ultimii aduși pe scenă din galeria de "umiliți și obidiți" ai soartei din realitatea contemporană? Oricum am lua-o, sunt ultimii, adică cei mai recenți indivizi reprezentativi pentru viața românească de azi. Cu necazurile care au dat năvală peste ei, cu visele neîmplinite, cu învrăjbiri mocnite, gata să izbucnească în forță, cu senectutea amenințată de răsturnări de situație imprevizibile.

În regia trasată în linii mușcător realiste de Denisa Irina Vlad, conflictul dintre cele patru personaje ale piesei se derulează în cheie ironic-tensionată. Subiect axat pe construcția de caractere puternice, bine conturate, pitorești în cele din urmă, cu priză directă la public. O dramă de familie ce la început pare o comedioară oarecare, dezvăluie și pune în discuție interese ascunse, meschine. Ică, tatăl celor doi băieți Marcu și Lulu, este un bătrân ramolit, șugubăț și parșiv, caraghios în vorbă și vestimentație. Umblă în sacou și chiloți, se deplasează greu, ajutându-se de un cadru metalic. El este mereu un prilej de râs și batjocură pentru cei doi fii impulsivi și aroganți. Marcu este după o căsnicie destrămată și are o fată cu dizabilități de care se îngrijește sperând să-și revină. Lulu e artistul ratat care a compus o melodie "compusă de altul", adică o reorchestrare fără valoare. Speră să se salte din sărăcie în diferite moduri. Unul ar fi, pe lângă speranța deșartă de a se afirma ca artist, poate în America, fertilizarea in vitro a Luminiței, partenera lui de viață, pentru a vinde copilul cu contract unui bogătaș. Diferite forme de supraviețuire sunt scoase la suprafață din marasmul existențial în care se complac personajele. Luminița e victima acestui complex de împrejurări nefericite, mereu pe picior de plecare, dar de fiecare dată eșuează. Ea e în căutarea iubirii sincere, dar aceasta nu mai are căutare într-o lume doldora de disfuncționalități morale puse pe tapet cu o anumită cruzime de autorul textului. Cu maximă cruzime, aș zice, și vulgarități inerente limbajului actual standardizat.

Grădina unei case modeste de la țară, cu doi pomi, o masă cu pahare și zaibăr în clondir, un gărduleț așezat de-a lungul avanscenei e tot decorul pus la dispoziție de Răzvan Chendrean. Peste atmosfera unei gospodării din Bărăgan se revarsă periodic acorduri maneliste specifice, adaptate de Ovidiu Iloc, la care se adaugă în final, absolut redundant, un cânticel pe versuri de George Dometi. Piesa nu are final și ca acest fapt să nu pară prea evident i s-a atașat o manea la repezeală. E de înțeles că reconstituirea are rol de parodiere fină și alint de viață românească veridică. Desigur, totul este veridic în spectacolul orădenilor. Cadrul realist zugrăvit, umorul grobian, adevărurile azvârlite brutal, direct, fără menajamente și grijă față de inocenți. Pavel Sîrghi se străduiește să pară veridic în rolul bătrânului decrepit, nuanțează ironiile conținute în text, dezvăluind trăsăturile de caracter ale unui om "puțin pervers, puțin ticălos, puțin trișor" după cum definește actorul personajul interpretat. Sorin Ionescu este un "Marcule" chiar veridic, ajutat de o voce și o statură pe măsură. Mai puțin veridică și motivată emoțional e scena când se smiorcăie pe la colțuri. În varianta văzută la FITT 23, Lulu este Alin Stanciu. Dublul său este David Constantinescu. El, Alin Stanciu e destul de vioi și agil să pară intrat în personaj, dar dă o rezoluție cvasi-veridică fiziologiei lui Lulu, fire de artist împrăștiat și haotic, aiurit dar și cabotin în mare măsură. Reușește să pară mai degrabă lichea și mai puțin artist. Total credibilă, veridică și hotărâtă este Denisa Irina Vlad în conturarea unei femei practice, inimoase, dar lipsită de iubire adevărată, sinceră.

Jumătate comedie, jumătate dramă, spectacolul Ultimii în regia aceleiași Denisa Irina Vlad place publicului, ceea ce înseamnă că spectatorul vrea să-și vadă propria viață, cu necazurile și bucuriile ei, transpusă pe scenă, pentru a-și analiza reacțiile la ceea ce se întâmplă. Simplu, direct, așa cum e.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus