Hlestakov la Chișinău și oriunde - Revizorul la Festivalul Internațional de Teatru, Turda, 2023

Cu câteva dansatoare la bară și la sol, cu un trenuleț rotativ ca în parcurile de distracții (care transportă, chipurile, călători din Europa la Moscova) celebra piesă a lui Gogol, Revizorul, pornește satira necruțătoare a demascării corupției și a servilismului sub oblăduirea Teatrului Satiricus "I.L. Caragiale" din Chișinău. Un prolog dansant, muzical-coregrafic, pus pe roate de regizorul Sandu Grecu, introduce spectatorul în miezul subiectului. Desigur, cu acest tren a venit și modestul funcționar din Petersburg, Ivan Alexandrovici Hlestakov. Modest pe dracu! Pretențiile, vicleniile și obrăzniciile lui vor ieși în curând la iveală. Celor îndrăzneți le surâde norocul așa încât din client insolvabil, infatuat și fără scrupule, cazat la un hotel sordid, împreună cu servitorul său Osip, ajunge să manevreze pe mai-marii orașului unde a ajuns întâmplător. Un oraș, nu neapărat, de provincie. Un oraș oarecare. Hlestakov descinde, nu-i așa, în Chișinăul de azi, cu clădirea gării, a hotelului, cu imaginea străzilor ușor de recunoscut de pe cele două monitoare puse de o parte și de alta a scenei. Dar pretinsul revizor care bulversează administrația orașului poate descinde oriunde și oricând. În orice țară și în orice timp, pentru că moravurile oamenilor au fost și au rămas aceleași. Gogol operează cu arhetipuri. Cei care sunt împotriva actualizărilor de acest tip trebuie să depună armele în fața acestei mizanscene foarte reușite, omogene, în care factorul regional localizator are rol mai mult decorativ și se insinuează ca un reflex convingător al persiflărilor nelimitate geografic. E o oportunitate de lectură ce nu trebuie ratată și regizorul o folosește cu evidentă abilitate, extrapolând raportul factual din șirul evenimentelor.


Sarabanda personajelor prinse în vertijul comic stârnit de vizita inopinată a pretinsului revizor este întreținută admirabil de echipa de actori moldoveni. În capul listei trebuie situat Viorel Cornescu, primarul urbei, Anton Antonovici Scvoznic-Dmuhanovschii, nu neapărat pentru că este primul în ordinea personajelor dată de autor, ci din motivul prestației actoricești de înaltă clasă. De un comic burlesc și percutant, cu fața împietrită în spaimă continuă, cu cearcăne adânci sporind îngrijorarea, primarul creat de el e un caraghios fără egal, atât de bine conturat încât rămâne în memoria spectatorului mult după ieșirea din sala de spectacol. Faptul că are pieptul acoperit de decorații fade (în dulcele stil rusesc) nici nu mai are o așa de mare importanță. Ierarhia valorică a interpretării îl situează în imediata sa apropiere pe Arcadie Răcilă, interpretul lui Hlestakov. Canalia oportunistă, profitorul invederat, șarlatanul în stare pură, aventurierul dintotdeauna sunt dimensiunile caracterologice ale personajului reliefate cu strălucire de actorul moldovean, răsplătit de multe ori cu aplauze la scenă deschisă. El deține întregul control asupra slugarnicilor ce roiesc în jurul său, dar și asupra replicilor prin care își măgulește grandoarea. Orchestrează cu farmec nebun și siguranță deplină toată mascarada evenimentelor ce se țin lanț pe perioada gloriei sale vremelnice de preamărit revizor ce se lasă intens măgulit și mituit pe măsură. Arcadie Răcilă duce comedia pe trepte uluitoare de umor suculent cu o voluptate și aplicație remarcabile. În rizibile grații onctuoase își îmbracă Elena Oleinic personajul, ridicola soție a primarului, Ana Andreevna. O excelentă grimasă comică face Nadejda Crîlov în rolul Mariei Antonovna, fiica primarului. Înțesat cu obediență hazlie evoluează adesea ca un personaj colectiv grupul sluganicilor reprezentat de judecător, dirigintele poștei, inspectorul școlar, administratorul așezămintelor de binefacere, comisarul de poliție, medicul județului, moșieri, oameni de vază din oraș. Aleși pe sprânceană, cu fizionomii transfigurate ilar, actorii care-i incarnează fac risipă de gesturi caraghioase atunci când își rostesc replicile. Ei reușesc să personalizeze și să sublinieze ticurile fiecăruia într-un ansamblu de mișcări și ținute de adevărați comedieni cu experiență. Se remarcă mai ales contribuția lor la menținerea unei atmosfere generale de înalt amuzant pe tot parcursul reprezentației. Protipendada orașului e alcătuită din: lunganul inspector școlar (Roman Malai), judecătorul (Alexandru Crîlov), administratorul (Ion Grosu), dirigintele poștei (Eugeniu Matcovschi). Când îi vezi aliniați pe scenă, de înălțimi diferite, cu fețe colorate ilar, vopsite grosier, îmbrăcați în mantale din vremea imperiului țarist, și ele schimonosite, te întrebi unde naiba i-a găsit regizorul spre a-i face atât de expresivi în caraghioasa lor alcătuire de reziduri umane. Amintind de tandemul Farfuridi - Brânzovenescu, Gheorghe Gușan și Dan Ciobanu creează un cuplu îngroșat comic în Dobcinski - Bobcinski, mereu hârjonându-se. Neutru și abstras hărmălaiei generale e interpretul lui Osip, servitorul lui Hlestakov, Stanislav Semionov.

Scenografia propusă de regizor e sugestiv funcțională, cu scena rotativă, cu trenulețul ce transportă grătare prin fața personajelor la un moment dat, insinuând eterna momeală. Mirosul friptanelor ce umple mica sală de la Fabrica de Teatru, ademenește simbolic pe cei înghesuiți să nu scape ciolanul din mână și lovește profund în acuta foame a lui Hlestacov. Foamea e impulsul general stratificat pe categorii de... înfometați. De ieri, de azi, dintotdeauna. Costumele sunt creația Ecaterinei Mihalache, mix de realism frust și sugestivități simbolice. Redundantă a fost imaginea din final cu un șoarec supradimensionat. Îndrumător coregrafic este Dumitru Tanmoșan pentru dansatoarele din prolog și mișcarea de grup pe muzică disco atunci când ascensiunea lui Hlestakov nu mai poate fi oprită.

Secvențe dinamice, dinamic spectacol, inteligentă și atractivă punere în scenă. Regizorul Sandu Grecu e un vrăjitor care știe să seducă publicul inovând ponderat, dar rămânând la structura clasică pentru a nu trăda tradiția dintotdeauna a comediei de calitate. Și nu o trădează, doar îi dă un plus de vitalitate, ajutat de doi interpreți excepționali: Viorel Cornescu și Arcadie Răcilă. Pilonii care susțin această construcție remarcabilă a Teatrului