Un astfel de film vă și recomandăm, o producție valoroasă și accesibilă de văzut la cinema, un film nou Roter Himmel / Afire / În bătaia focului, semnat de germanul Christian Petzold și căruia juriul din care a făcut parte și Radu Jude i-a dat în februarie Ursul de Argint - Marele Premiu al Juriului la Berlin (distribuit de Independența Film începând din 7 iulie 2023)
"Dacă asemănarea mea cu câmpia uscată de iarnă înseamnă că în dragoste am ars, atunci e aproape primăvară", sună un haiku pe care îl știu din copilărie și pe care memoria probabil l-a mai modificat. Filmul lui Christian Petzold (unul dintre cei mai respectați cineaști germani) a reactivat această amintire. În film, vacanța estivală a patru tineri (trei bărbați și o femeie) e amenințată de incendii de vegetație care oglindesc sentimente la fel de intense. Petzold a scris scenariul cu gândul la filmele lui Eric Rohmer despre oameni care petrec zile nesfârșite de vară în case la țară, unde povestesc nonstop, fac plajă și se îndrăgostesc pe negândite. Petzold s-a întrebat de ce n-au și nemții astfel de filme, dar temperamentul german (aici e poate răspunsul) l-a împiedicat să depene o poveste lipsită de acțiune. Eroii lui nu pot sta toată ziua în șezlong, au nevoie de provocări - o gaură în acoperiș, un incendiu de pădure care se apropie.
Petzold, care amintea în notele de producție și de o scriere a lui Cehov despre doi bărbați care descoperă tardiv că au ratat mari amoruri cu femei de care n-au avut curaj să se apropie (poate umbra lui Cehov i-a și plăcut lui Jude), se apropie tiptil de personaje, deși sugerează din start un pericol ascuns din drumul prin pădure ale bărbaților cărora li s-a stricat mașina. Ca un intelectual care nu poate face plajă fără o carte serioasă, Petzold a simțit și nevoia să pună în legătură educația sentimentală a unuia dintre personaje, care e scriitor, și scrierea unui roman care nu poate ieși autentic dacă nu e ecorșeul propriilor emoții. Chiar dacă nu l-a citit pe Cehov, nu citește cărți în general și n-a văzut filme de Rohmer, spectatorul poate remarca regia fluentă a lui Petzold care evită să combine personajele în unghiuri drepte (urmând și o anume fluiditate gender a eroilor) și care se străduiește ca incendiile să nu aducă o încărcătură prea tragică, ci să se mențină într-un substrat simbolic. Probabil că nici Rohmer, nici Cehov n-ar fi încheiat filmul cum l-a încheiat Petzold, dar poate că asta vine tot din plăcerea neamțului pentru lucrul bine făcut, finisat, cu muchii clare.
Roter Himmel / Afire / În bătaia focului tratează în esență despre abordări diferite ale iubirii: te arunci în ea cu riscul de a te face scrum sau o încerci cu degetul, pregătit s-o iei la fugă. Asta se poate aplica și la a face artă. Filmul lui Petzold e undeva între cele două borne, dar inspiră încredere și prin efectul lui retard. E un film care încă se developează în spectator la câteva zile după vizionare.