De-a lungul zilelor petrecute în orașul de pe Bega în primele luni ale lui 2023, Christoffer cunoaște și intervievează reprezentanți ai etniilor ce conviețuiesc de sute de ani pe aceste locuri (români, maghiari, germani, sârbi, evrei, romi), dar și ai comunităților recent coagulate în Banat (vietnamezi, ucraineni, sirieni, musulmani). De asemenea, camerele lui Solomie Valentin Ștefan (director de imagine) și Farkas Pataki se opresc asupra primarului Dominik Fritz, a artiștilor vizuali Paul Baraka, Irlo și Lux, a regizorului și dramaturgului Ovidiu Mihăiță & a unei reprezentații cu Grand Hostel Timișoara a companiei Auăleu, a directorului Operei Naționale, Cristian Rudik, a artistului rom transgender Elvisei Pisica, a regizorului (eronat prezentat ca fiind "fost regizor") Ștefan Iordănescu, activistului civic Corneliu Vaida și a expoziției / instalației Tu ești un alt eu - O catedrală a corpului a Adinei Pintilie.
Străbatem cele 3 mari piețe ale centrului orașului, Operei / Victoriei, Libertății și Unirii, dar și piețele Traian și Maria, ne plimbăm pe câteva dintre cele mai importante străzi ale urbei, poposim la Scârț Loc Lejer (dublu-eronat prezentat ca fiind barul Alternative / alternativ) & Muzeul Consumatorului Comunist, în Zai Caffe, în magazinul Monoton și în galeria de artă Kunsthale Bega, admirăm muralele din campusul Politehnicii, târguim în săptămânalul târg de vechituri din cartierul Mehala, intrăm în Sala Mare a Teatrului Național / Operei Naționale / Palatului Culturii, în Sinagoga din Cetate, în Biserica romano-catolică Millenium din cartierul Fabric și în Moscheea orașului.
My journey to Romania - Letter from Timișoara e, până la urmă, o colecție de instantanee, de mini-interviuri, de ipostaze, de filmulețe de foarte-scurt-metraj (de postări pe TikTok?), pe care Florin Iepan și echipa de realizatori nu se decide dacă să o orienteze înspre multiculturalitatea istorică a orașului sau spre evenimentele & personalitățile ce îi definesc prezentul cultural (marcat de titlul de Capitală a Culturii Europene 2023, deținut alături de Elefsina și Veszprém). Deși invocată de Christoffer în mai multe rânduri, cartea și experiența bunicului său în România anilor '80 e prea puțin redată la nivel de detaliu concret, după cum concluziile proaspetei incursiuni a nepotului rămân mai degrabă la un nivel general, superficial, abia atingând suprafața lucrurilor. Inadvertențele semnalate mai sus și unele alegeri surprinzătoare (comunitatea sârbă e reprezentată de Suada Agachi, trainer, "consultant și specialist în tehnici de citire a chipului", conform comunicatului de presă prin care este anunțată premiera de gală a filmului ce va avea loc miercuri, 19 iulie 2023, de la 6 și jumătate, la Cinema Victoria) contribuie și ele la o impresie generală mai degrabă mediocră.
Filmul lui Florin Iepan aduce pe ecran câte ceva din Timișoara momentului și amintirii, dar parcă prea puțin și prea pe repede înainte. Urbe complicată și complexă, multi-stratificată atât la nivel istoric, cât și la cel al cotidianului, orașul care ne-a dat libertatea merita ceva mai mult timp, atenție și meșteșug.