O adiere de Dostoievski pe cerul Timișoarei - #dosztoievskij b@r/reTurn

A fost, mai întâi, #dosztoievskij b@r. În 2019. A urmat, doi ani mai târziu, #dosztoievskij b@r/reopening, spectacolul a cărui premieră a inaugurat Studioul Franciscan al Centrului de Cultură și Artă al Județului Timiș (adică, locul unde se joacă în prezent spectacolele companiei timișorene Arte Factum). În fine, în 2023, pe 29 iulie, pe seară, s-au întâmplat cele 2 unice reprezentații ale #dosztoievskij b@r/reTurn.

În aer liber, în cadrul stagiunii independente Nocturnalii outdoor (partea de Capitală Europeană a Culturii co-finanțată de CJ Timiș). În Piața Operei / Victoriei, lângă arena cu nisip, fileu și tribune amenajată special, în același weekend, pentru Europeanul de volei pe plajă Under 22 (fete & băieți). Mai exact, în / pe structura metalică pe 4 etaje, acoperită de plante, numită Pepiniera.1306 plante pentru Timișoara (de găsit în fața Operei în perioada februarie - decembrie 2023).

#dosztoievskij b@r/reTurn propune o versiune ultra-esențializată a celebrului Crimă și pedeapsă (dramatizare: Mona Donici), roman scris de Dostoievski în 1866: 50 de minute, 50 de spectatori (per reprezentație), 9 personaje, 6 actori: Raskolnikov (Marin Lupanciuc) și iubita lui, Sonia (Aida Olaru), tatăl Soniei, Semion Zaharovici Marmeladov (Levente Kocsárdi) și mama ei vitregă, Katerina Ivanovna Marmeladova (Maria Leca), sora lui Raskolnikov, Dunia Avdotia Romanovna (Laura Gîrbovan) și prietenul lui cel mai bun, Dmitri Prokofici Razumihin (Darie Doklean). Plus bătrâna cămătăreasă, Aliona Ivanovna (Maria Leca) și sora ei mai mică, Lizaveta Ivanovna (Laura Gîrbovan). Bașca Amalia Fiodorovna Lipeveshel (Laura Gîrbovan), proprietăreasa familiei Marmeladov. De subliniat aici că Laura (revelația distribuției), Maria și Darie sunt încă studenți la actorie (Master) ai Facultății de Muzică și Teatru din Universitatea de Vest Timișoara, în timp ce Marin e cea mai proaspătă vedetă a teatrului timișorean după rolul & prestația din Exod-ul lui Oskaras Koršunovas de la Naționalul de pe Bega.


4 etaje ale turnului-pepinieră. La fiecare dintre ele, una sau mai multe scene. Plus replici aruncate pe scările de legătură. La fiecare etaj și pe fiecare scară, elemente de decor (scenografie: Mihai Donici și Amy Bujancă) și de amplificare & dirijare a sunetului produs de lavaliere, de pianină și de altele (sunet: Sebastian Bayer). Cu excepția lui Raskolnikov, actorii poartă măști pe care le dau jos doar când au replică. În rest, îl urmează, mascați și tăcuți, pe erou. Sonia îi e mereu alături.


Alegerea decupajului Monei Donici și a regiei lui Levente Kocsárdi e de a nu face un spectacol centrat pe Raskolnikov. Sigur, totul e despre el, dar pentru a-l înțelege, pentru a-i prinde motivațiile, Kocsárdi ne îngăduie timp cu celelalte personaje. Pătrundem în lumea lui Raskolnikov, păstrând în minte că totul a pornit de la fatalul mix de disperare & sărăcie & grandomanie & ghinion care îl conduce la dublă crimă. Urcând alături de el etajele, montarea Arte Factum construiește, asemenea romanului, o evoluție, nu o involuție, o cale spre mântuire, nu una spre pieire, o poveste de dragoste, nu una polițistă.


Caracterele din titlul spectacolului, inventate nu acum multă vreme pentru tastaturile de soiul celei pe care scriu aceste vorbe, semnalează epoca: suntem în era diez, coadă de maimuță, bar / club. În ziua de azi, Raskolnikov, Sonia, Dunia, Razumihin sunt câțiva tineri vizitați de pofte, superficialitate, impulsuri. Chipul & zâmbetul lui Marin Lupanciuc și unduirile Aidei Olaru (mișcare scenică: Alin Radu) ilustrează perfect atmosfera în care se re-întâmplă lucrurile. Suntem azi, suntem aici, sărăcia e cum o știți, generația părinților, reprezentată de Marmeladov și consoarta, nu prea e capabilă să ofere exemple strălucite, nevoile cer soluții.


În aceeași zi de azi, oamenii de toate vârstele încă se mai îndrăgostesc și asta încă le mai dă șanse. Dunia fuge pe scări în sus cu Razumihin, Sonia promite să-l aștepte pe Raskolnikov ce își va mărturisi vina și va primi iertarea.


E sâmbătă seară, vară, Timișoara, cerul senin și aproape. Spectacolul e, până la urmă, o joacă plăcută, un zâmbet care nu caută majore adâncimi, o serie de scene & exerciții pentru o seamă de actori consacrați ori promițători. Totul, pe-o adiere de Dostoievski.

(foto: Cristi Tzecu de la foto 1 la foto 18 și de la foto 27 la foto 28 / Cornel Putan de la foto 19 la foto 26)