Suplimentul de cultură / aprilie 2006
Zorro s-a întors şi el, tot într-o nouă viaţă, cea de după ce şi-a unit destinele cu nărăvaşa Elena. Copilul născut la sfîrşitul primului film e acum la şcoală. Zorro duce aceeaşi existenţă undercover, dar e mereu absent pentru fiul său. Elena se ocupă de educaţia copilului. O familie tipic americană, mai ales cînd scandalul izbucneşte în jurul meseriei prea acaparante a soţului.

Dacă Masca lui Zorro ţinea să se păstreze în zona clasicului şi avea şi umor, această continuare actualizează legenda fără drept de apel, făcînd din ea o turtiţă indigestă, presată între fălcile propagandei naţionale. Sinistru, dar adevărat, ăla rău din film e un conte francez, un fel de francmason, dar în mod sigur un terorist avant la lettre, care în miezul secolului al XIX-lea extrage glicerină din săpun ca să facă din ea nitroglicerină pentru a distruge America. N-are rost să spun mai mult.

Acest film e de-a dreptul jenant, iar Antonio Banderas, nu ştiu, arată de parcă ar fi bolnav. Cred că şi-a făcut operaţie estetică.
Regia: Martin Campbell Cu: Antonio Banderas, Catherine Zeta-Jones, Alberto Reyes

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus