Am o problemă cu emoticoanele. Par întruchiparea simbolismului absolut și reducerea realității la ceva mic și galben sau mic și în culorile curcubeului sau mic și agitat. Odată cu trecerea comunicării în acest mediu digital, un emoticon poate deveni confirmare, denigrare, încurajare, disimulare, furie, nepăsare, etc, etc, etc, ad infinitum. Și iată cum ai redus complexitatea lumii emoțiilor la ceva destul de pueril pentru a fi la îndemâna tuturor. Numai ce mi-am ieșit din minți din cauza unui emoticon sau numai ce m-am entuziasmat datorită unei recunoașteri digitale. La polul opus al acestei lumi este hârtia, pantomima, un act actoricesc cu măști din hârtie și cu atât mai mult, o întreagă piesă de teatru care să povestească prin scurte scenete ale căror actori principali sunt niște măști din hârtie.
Am ajuns la spectacolul Mr.&Mrs. Kraft: a story of paper masks cu reticența adultului prins în fuga dintr-o parte într-alta, în căutarea sensului pierdut în timpurile de demult când eram nevoiți să ne izolăm în case. Și la prima gură de aer ușor mai în tihnă, îmi spun: "La naiba. Trebuia să vin cu a mică!" Îi auzeam foșnind pe cei doi actori ai Teatrului Neamera din Spania, învăluiți în hârtie de împachetat și mă gândeam că unui copil de cinci-zece ani i-ar fi plăcut maxim să fie acolo, pe scenă, fie actor sau spectator. M-am interesat puțin despre cei doi oameni cu măști de hârtie: Diana Costa din Italia și Pablo Durán Rojas din Spania sunt doi actori care își continuă cercetarea actoricească inițiată cu măștile Commedia dell'Arte și sunt parte din compania de teatru Neamera din 2014 (neamera înseamnă zi nouă sau ființă nouă în grecește). Pe lângă ideea de mască din hârtie care odată adusă la viață de un actor și un joc de lumini ingenios, mă gândeam la tranziția asta dintre viața de afară sau viața din Piața Traian din Timișoara (locul unde își are sediul Teatrul Basca) și viața măștilor care se perinda prin fața ochilor mei. Era un joc între impresii și imaginație. Dacă nu-ți activai acea latură a minții, părea greu să urmărești jocul celor doi. Și mai ales dacă te-ai fi gândit: "ce prostie! E doar hârtie. Și eu puteam face asta."
Până când lucrurile se complică. Mai ales gradul de finețe al actului actoricesc, când măștile se prind în diferite poziții pe corpul actorilor, devenind ba parte din ei, ba parte din context, ba parte dintr-un fenomen al naturii. Și în toată acea chicoteală, simt cum lumea se destinde. Ceva familiar, ceva omenesc, ceva natural: hârtia de împachetat și măștile din copilărie. Ce bine să scap puțin de presiunea emoticoanelor care, desigur, erau tot acolo și peste o oră, fie ele reacții la mesaje scrise, reacții la mesaje vocale, reacții la poze, clipuri, reacții la reacții. Și atunci de ce să n-am o reacție la o mască din hârtie și de ce să nu vreau să înțeleg că o lume în sine poate fi un laborator de măști și personaje din hârtie de împachetat colete?
Un mesaj interesant atât pentru părintele gata să sară cu un cadou sofisticat de ziua copilului, dar și un reminder pentru cei care nu vor să-și piardă fărâma de creativitate pe care o mai putem avea la privirea unei simple măști din hârtie. Și a unui simplu actor cu o mască de hârtie pe cap, pe piept, pe șold... Pentru că asta fac cei doi în Mr.&Mrs. Kraft: ne tentează să experimentăm ceva demult uitat în frenezia fugii după plastic sau de plastic și să intrăm într-un laborator în care hârtia este acea poțiune magică cu care imaginația poate fi accesată și stimulată. Unde mai era așa? Îmi amintesc de un film care mi-a plăcut la vremea lui: La science des rêves / The Science of Sleep, cu Gael García Bernal și Charlotte Gainsbourg. Și în acea lume a imaginației lui Stephane Miroux, hârtia era una dintre principalele personaje. Iar lumea somnului devenea principala realitate.
Doar că aici totul părea era mult mai aproape. Nu era niciun ecran între mine și acea lume a măștilor de hârtie: o lume foșnitoare, expresivă, impresionantă, romantică și chiar pragmatică. Un joc de lumini și idei care putea continua la nesfârșit în ideea de a crea noi și noi situații, noi și noi personaje. Cu atât mai mult cu cât procesul de lucru al celor doi actori se bazează pe utilizarea măștilor ca element expresiv și creativ care începe cu crearea lor din hârtii colorate, carton, papier-maché, pentru a fi utilizate pe scenă și ca instrument pedagogic. Procesul creativ începe înainte de aprinderea luminilor, cu multe luni înainte. Și din câte am înțeles de la organizatori, activitățile din sfera socială a acestei companii îmbină teatralitatea și materialele cu care se lucrează pentru a răspunde în mod creativ la ideile de recuperare și reciclare. În acest sens aflu că Proiectul Highlight Pròsopo, inițiat de compania Neamera, pune în lumină studiul măștilor dintr-o perspectivă teatrală, antropologică și meșteșugărească și a fost organizat cu o rețea de artiști internaționali care creează și investighează utilizarea măștilor.
O poveste despre imaginație și un întreg univers poetic al măștilor care poate trezi interesul și curiozitatea copiilor pentru teatru și scenă. Dar și a mea, pentru reamintirea faptului că viața merge înainte și fără măști digitale.
Ne vedem la teatru. Cu telefoanele închise (îmi vine să pun un smiley face, dar nu se face)
Spectacolul Mr.&Mrs. Kraft: a story of paper masks este o producție a Teatrului Neamera din Spania, parte din Festivalul in: v z b l 2023.
Producțiile companiei: Mr&Mrs Kraft - o poveste a măștilor de hârtie (măști reversibile), Glorious Visions (Măști complete), The Last Romantics (jumătăți de măști expresive și teatru de păpuși) și A Feather into the Wind (Commedia dell'Arte) continuă să fie programate în diferite teatre și festivaluri din mai multe țări, printre care Spania, Italia, Chile, Columbia, Iran, Muntenegru, Nepal, Portugalia, România, Serbia, Turcia.
Mr.&Mrs. Kraft ne invită să pătrundem în interiorul laboratorului unde experimentăm acest material: hârtia. Măștile, gestul și mișcarea sunt fi ingredientele acestei povești: o călătorie poetică și senzorială în care magia hârtiei și a creaturilor ei ne vor prinde în jocul continuu de mascare și demascare. Un spectacol recomandat atât copiilor, cât și adulților.
(foto: Diana Bilec)