de la "15" la "13"
Eu ştiu...
Ce ştiu eu?
A, da.
Eu ştiu să fac fil... eu ştiu că-mi PLACE să fac filme.
Aşa.
Şi mai ştiu ceva.
Mai ştiu... mai ştiu că demult, când mă făcusem eu mare, aveam un număr de telefon cu 13, şi toţi prietenii mei aşa mă strigau: "Ce faci, mă, 13?" 13-mi ziceau.
E bine să ai prieteni.
Ştiu că prietenilor mei le plăceau filmele mele, şi tot mereu spuneau că ce bune sunt. Aşa au zis şi la ăla cu... cum îi chema, domnule? A, Nadina şi Petre Petre, aşa... şi la ăla cu ai hai dihai, când zice Pino "ăsta nu e tata", şi la ăla cu Ion... când am făcut eu om din Pelicanu... şi la ăla cu Horea - chiar mi-au şi lăudat vreo două sce... secvenţe.
Ce-mi părea mie rău, era că pe-atunci, pe vremea lui tova... lui Ody şi Siny, nu prea ne dădea voie s-arătăm în filme tot ce voiam noi - dar nu-i nimic, că am arătat ce voiau ei, şi acolo cu asediul, şi acolo cu bariera, şi acolo cu clar de lună... Ce mă durea pe mine de ăia care mai luptau prin munţi contra regimului? Au zis că să-i fac bandiţi? Bandiţi i-am făcut! Şi a fost bine.
Mai ştiu că aş fi vrut să arăt şi ceva aşa, mai frumos, cum ochiul vede, inima cere, în filmele mele, dar nu era voie. Dar pe urmă a venit revoluţia. Şi ştiu că de-atunci, am arătat prin filme tot ce voiam - mai ales popouri şi foarte mulţi sâni de fete frumoase, ca să placă la spectatori şi să vină multă lume la film.
Ştiu că la ăla cu Miss Litoral şi la ăla cu Constantinopulos a venit foarte multă lume şi m-am bucurat.
Şi mai ştiu că tot prietenilor mei le datorez asta. Fiindcă, deşi pe Ody şi Siny i-au spânzurat la Târgovişte, multe lucruri importante au rămas la fel - adică nu prea sunt bani pentru filme, şi dacă n-ai prieteni buni, nu faci filme deloc, şi mie-mi place să fac filme.
Şi ştiu că de-atunci încoace, aproape numai cine are prieteni primeşte fonduri să facă filme. Vedeţi ce bine e să ai prieteni?
Ştiu că unii colegi de-ai mei - care nici nu mi-a fost coleg, că n-a făcut nici măcar facultatea, darmite să fie şi profesor acolo, cum mai ştiu că am fost eu demult - deci, ce ştiu...? A, da. Ştiu că a ajuns senator, aşa că are şi mai mulţi prieteni decât mine, cu toate că el nu ştie să facă filme bune, ştie numai să se facă de râs, cum s-a făcut întotdeauna şi anul trecut, cu filmul acela intitulat "15". Un film f. prost.
Dar eu i-am luat-o înainte. Nici nu e de mirare, că doar "13" e înaintea lui "15".
Ştiu... da, cred că acum doi ani, am mai făcut un film, care se numeşte A... Az... A-zu-ce-na, (am zis bine?) da. Mă bucur foarte mult că am făcut acest film, pentru că am avut posibilitatea să mai arăt nişte fete frumoase la nudul gol, cum place la lume.
Dar filmul s-a dat abia acum pe piaţă.
Ştiu că mai întâi prietenii mei mi-au adus nişte hârtii - spuneau ei că acela era "scenariul"...
Staţi...
"Sce-na..."
A, da.
Ştiu.
Scenariu e atuncea când pe nişte hârtii scrie cum să faci filmul.
Acuma, eu nu mai ştiu...
Acuma, eu mai ŞTIU că sau acolo era o mâzgălitură ceva, fără cap şi fără coadă şi fără nimic, sau n-am citit eu prea atent, că n-aveam ochelarii la mine, dar ŞTIU că în cele din urmă mi-am zis: "Lasă, nu-i nimic. Hai să mai fac un film."
Că mie-mi place să fac filme.
Şi atunci, am ales un actor tânăr, şi două fete frumoase (nu mai... adică ŞTIAM şi cum le chema), şi pe Pelicanu, ca să fie şi un actor adevărat printre toţi... tinerii aceia, şi am început să facem filmul.
Ştiu că l-am mai luat şi pe Sili, şi mi-a plăcut foarte mult cum a jucat, că şi el e actor bun, deşi am auzit că unora nu le-a plăcut, ziceau că domnule cum se poate Sili să zbiere aşa şi să fie aşa de fals ca la exchange şi că numai a bulibaşă nu arată, dar eu ştiu că aşa sunt ei, invidioşi.
Mi-a plăcut foarte mult cum a jucat actorul acela tânăr din rolul principal al protagonistului, pentru că e tânăr şi frumos şi chipeş, şi nu e nici el şi nici eu de vină că eroul lui parcă nici n-ar gândi şi tot timpul ba răcneşte, ba face lugu-lugu cu fetele, parc-ar fi un fel de păpuşă de la teatrul Pinocchio pentru copii, pentru că aşa scria în scenariu, şi cum scrie în scenariu, aşa faci. Şi mai e şi foarte tânăr, şi trebuie să mai înveţe şi el. Aşa că eu l-am învăţat cum să joace şi am filmat şi a ieşit foarte frumos.
Fetele acelea două (şi încă multe alte fete, am mai luat în film), erau foarte talentate, păcat că nu mai e şi acum Cântarea României, că ce frumos era şi luau şi ele un premiu. Fata principală mai e şi foarte frumoasă şi foarte sexy, aşa că i-am spus să nu-i fie ruşine c-o vede lumea că aşa e la film, să se dezbrace în pielea goală şi să se zbenguiască prin ploaie, şi aşa a făcut. Păcat numai că ploua aşa de tare, că a trebuit să ne grăbim, aşa că am filmat cam cum a dat Dumnezeu, şi imaginile au ieşit scurte şi strâmbe şi urâte, dar lasă că merge şi aşa.
Fata are şi o voce foarte frumoasă, aşa că am zis să facem o eroină mai interesantă, care nu vorbea urât ca ţiganii, ci ca aia... americanca aia sexy... Fonda, aia, care se bate pentru drepturile omului. Ea a vorbit ca din carte, şi cu multă dicţie, aşa cum trebuie, nu ca-n filmele astea noi cu Lăzărescu şi nu ştiu ce... şi ŞTIU ce, de nu se-nţelege nimic.
Pe urmă, pe fata cealaltă am pus-o şi pe ea să se dezbrace, dar ea n-a prea vrut, că era mai ruşinoasă, aşa că până la urmă şi-a scos doar sutienul, dar lasă că a fost bine, că avea sâni sexy şi i-am filmat foarte mult. De fapt, numai de-asta am luat-o în film, că altfel n-aveam nevoie de ea. Am inventat o secvenţă când o găseşte-n nişte tufe, şi după ce-am filmat-o, am pus-o să se facă că-l omoară pe Pelicanu, şi gata, am scăpat şi de el, şi de ea. Adică, e clar că s-a speriat şi a fugit - ce să mai tot arătăm?
La fel am făcut şi cu Azucena, am zis la sfârşit "Hai să fugă din jeep", şi-a fugit din jeep, şi s-a rezolvat.
A, da.
Cu jeepu'.
Am filmat şi o urmărire ca în filmele americane, ca să fie cât mai interesant. Şi mie mi-a plăcut foarte mult cum a ieşit, că la sfârşit, când am văzut materialul, arăta ca în filmele acelea surdo-mute pe care le vedeam cu şcoala, cu poliţişti americani proşti care se urmăresc cu maşinile şi tot cad pe jos. Eu nu voisem aşa, dar mă bucur că mi-a ieşit.
Şi am mai pus şi maşina bandiţilor să facă o tulumbă, s-a dat de-a bâldâbâca în aer frumos de tot, şi mai spectacular decât în filmele lui "15", pentru că mie numărul "13" îmi poartă noroc.
Unde-i Lăbuş? Ia cheamă-l încoace - Lăbuş, aici...!
A... A murit, săracu'.
Da, ştiu c-a murit, ştiu, ŞTIU! Demult.
Ce ziceam?
Ştiu! Lasă, lasă că ştiu!
Am pus foarte multe lumânări la cadru, că dau bine.
Am filmat la eclipsă - e, n-am filmat noi la eclipsă, ne-am făcut doar - ca să fie şi mai interesant.
Ge... negeri... ÎNCEPUTUL filmului, unde scrie actorii, l-am făcut foarte repede, ca să nu ne mai încurcăm.
Am vrut să fie şi realitate socială, aşa că am pus mulţi indieni şi pakistanezi şi afgani (nu câini) ca să...
Săracu' Lăbuş...
...ca să sune frumos, muzică de Vlady Cnejevici, am pus-o peste tot, cât mai multă muzică, şi să sublinieze foarte clar tot ce se întâmplă, să înţeleagă toată lumea, mai ales când vine Pelicanu şi tot bate la uşă şi la geam, l-am pus pe Pelicanu să tot vină şi să bată la uşă şi la geam şi să strige "Azucena te iubesc!", ca să putem pune multă muzică.
Ştiu că nu e bine să pierzi vremea degeaba, aşa că am filmat foarte repede şi cu mult spor şi sârg. Adică, puneam aparatul şi trăgeam. Am tras foarte multe. N-am mai stat noi cu mofturi, cu cadre, cu racor... atunci când trebuie să se lege... cu ăsta să fie prim plan, ăsta să fie nu ştiu ce... ŞTIU ce... am filmat şi gata, important e să se vadă ceva pe ecran, nu?
De aceea i-am şi spus operatorului să pună şi lumină, şi a pus-o şi el cum s-a priceput, adică destul de bine, a pus reflectoare şi pe sus, şi pe jos, şi cu multe multe culori, roşu, albastru, mov, să fie frumos. Pe urmă, la proiecţie, am observat noi că când punea bine lumina, greşea expunerea, când îi ieşea expunerea, bâţâia aparatul, când era atent la aparat, tăia capetele la actori... Dar i-am atras atenţia şi mi-a promis că la filmul de data viitoare n-o să mai facă.
Mai ştiu că şi la montaj am avut o doamnă foarte bună, pe Melania Oproiu, care ştie să monteze foarte bine, dar eu am învăţat-o să monteze şi mai bine, că n-am lăsat-o să facă ce voia ea, am fost foarte hotărât şi i-am spus eu cum şi unde să taie şi cum să lipească şi aşa, că e mai bine.
Şi mai ştiu şi că la sfârşit am pus-o pe Azucena să mai apară o dată, în faţă la Intercontinental, că mi-era dor de ea. Aş fi vrut să se dezbrace în fundul gol şi acum, dar era lume pe stradă şi nu s-a putut.
Şi mai ştiu că...
Nu mai ştiu.
Gata.
Aşa mi-a spus 13 să scriu,
Iubească-l Azucena,
Şi-acum, mă mir că mai sunt viu,
Şi-mi oblojesc migrena.
Să-l ia mai iute Dumnezeu,
Că-i rău ramolismentul,
Şi-am scris aceste rânduri, eu,
Pitbull condescendentul.
* * *
2 mai, 2006, h. 20:30-21:44
Bucureşti, România