Amintirea, șansa de a păstra ceea ce dispare - Antologia dispariției

O stranie lumină crepusculară, de început și sfârșit, inundă scena. Suflul palid al unui fir de aer, ca un Duh ceresc, traversează spațiul, în care câteva siluete, în stop cadru, își adună în priviri lumea ce urmează să se descifreze, în sensurile interferente ale replicilor. În fundal imagini, copac, apă, cer, cu tușe renascentiste, peste care vor pluti păsări ce țipă ascuțit, în muzicalitatea vântului și a unei drâmbe. Pământul acoperă scena, ca substanță universală a haosului primordial, materia primă despărțită de ape, glia maternă ce dă viață și o ia înapoi, pământ suntem și în pământ ne vom întoarce, pământul celor plecați, pământul ontic ce poartă energiile a ceea ce a fost. Toate, conturează atmosfera celui de-al nouălea spectacol, Antologia dispariției, conceput de regizorul Radu Afrim, cea mai nouă premieră a Teatrului Național "Vasile Alecsandri" din Iași. Scenariul, realizat tot de Radu Afrim, reunește, ca și în alte spectacole montate de regizor în ultimul timp, la Craiova, Constanța sau Târgu-Mureș, mai multe proze contemporane, de data aceasta numai proză feminină.


Artist cu har și multă experiență, construiește universul spectacolului ca pe o derulare de elemente eterogene, amintiri, ca pe o desfășurare, în crescendo, de trăiri încărcate de filon tragic, cu multiple suprapuneri de sensuri. Universul sonor și cel al imaginilor, scenice sau filmate, conceput de Radu Afrim întregește identitatea fiecărei povestiri, sfera emoțiilor, ce capătă noi dimensiuni, ce suspendă clipe, în care poezia montării se înveșmântează în valori simbolice. Scenografia ilustrativă, semnată de Cosmin Florea, cu câteva elemente de decor - pat, masă, scaune, ce delimitează cu lejeritate spațiile de joc, este valorizată prin eclerajul conceput de Cristian Niculescu și prin video-proiecțiile lui Mihai Nistor. Viziunea regizorală realizează o poetică teatrală încărcată de semnificații, cu o sondare a adâncimilor metaforizate ale textelor, Radu Afrim amplificând prin aceasta spectacularul mesajului.


Scrierilor semnate de Lorina Bălteanu (Dealul meu n-are vârf, Firea lui Cuza se mărită, În grădina devastată), Ștefania Mihalache (Pipote și căpșuni), Lavinica Mitu (Ultimul tată), Anca Vieru (De-o parte tu), Ruxandra Burcescu (Goldenii Gândului), Simona Popescu (Îmi amintesc), li se adaugă Floarea de hârtie, cu un fragment inserat din Khalil Gibran și A doua înflorire a nalbei mari, texte semnate de Radu Afrim. Alese într-o perfectă armonie, scrierile pot avea fior neprețuit de înțelesuri sau sensuri transparente uneori, relevând o autentică estetică a sentimentelor, unele rodind pe terenuri nefertile, o estetică a iubirilor și prieteniilor pierdute prin moarte, a norilor ce ne strivesc ființa, a măruntaielor golite de cuvinte, a vicisitudinilor ce duc la sacrificii grotești, a familiilor în care tații greșesc, creând un univers uman debusolat, a părinților și copiilor, a ființării probate prin scrierea unui nume, a ceea ce ascundem de noi înșine, în noi înșine, a uitărilor renăscute, a păpușilor ce nasc dramatice frustrări, a vârstelor ce nu mai au însemnătate. Emoționantele rânduri despre lumi ce nu se întrepătrund, despre poarta de dincolo, despre fragilitatea ființei, rezidă într-un mixaj de forță și sensibilitate.


Radu Afrim a optat pentru o distribuție numeroasă, cu actori de toate vârstele, care întruchipează mai multe personaje. Construcția rolurilor este unitară, o organicitate caligrafiată prin coordonare regizorală spre cele mai rafinate nuanțe ale interpretării. Coregrafia, concepută de Alice Veliche, și pregătirea și aranjamentul muzical, de care s-a îngrijit Diana Roman, dau un plus de valoare jocului actoricesc. Împletind poezia cu notele de grotesc, filonul tragic cu tușele de umor, plastica mișcărilor cu neclintirea, replica rostită cu cea cântată, cu forță de transfigurare scenică, actorii construiesc, în partiturile ofertante, interpretări remarcabile - Ada Lupu (Floarea de hârtie, A doua înflorire a nalbei mari), Pușa Darie (De-o parte tu, Pipote și căpșuni), Ionuț Cornilă (Goldenii Gândului), Livia Iorga (De-o parte tu), Diana Roman (Goldenii Gândului), Mălina Lazăr (Pipote și căpșuni, Goldenii Gândului), Daniel Busuioc (Ultimul tată, Firea lui Cuza se mărită), Georgeta Burdujan (Ultimul tată), Diana Vieru (Firea lui Cuza se mărită), Horia Veriveș (Firea lui Cuza se mărită), Dumitru Năstrușnicu (Firea lui Cuza se mărită), Cosmin Maxim (Goldenii Gândului), Răzvan Conțu (În grădina devastată). În roluri mai mici, dar bine realizate apar - Andreea Stratulă, Andrei Grigore Sava, Octavian Păun, Luca Gumeni, Anamaria Rusu, Marian Stavarachi, Ioana Aciobăniței.


Ultimul text, Îmi amintesc, aduce în scenă o lume coagulată, care prin puterea evocatoare a cuvintelor, rostește replici în care este esențializată realitatea existenței, pecetluită în amintiri.
"Îmi amintesc că nu doar despre mine aș fi vrut să vorbesc, de fapt
ci
despre voi
despre tine
despre cele ce ne-apropie sau ne despart de ceea ce
suntem, de ceea ce rămânem cu adevărat
despre încăpățânarea cu care mergi împotriva valului
știind că, oricum, te așteaptă cristalizarea:
în mamă, funcționar, lucrătoare sau trântor..."


Inventivitatea teatrală, caracteristică lui Radu Afrim, își găsește corespondentul în trupa naționalului ieșean, cu care a realizat, inclusiv de acestă dată, memorabile construcții scenice.


(Foto: Paul Adrian Chiș)