Însă nu o discuție despre macro-economie și despre tendințe sociale generale propune, în spațiul public, spectacolul Teatrului Masca, ci despre micro-povești: istorii personale (autentice, neficționale) spuse de copii / adolescenți (impregnați de problemele adulților), amintiri în scene scurte și dialoguri simple, de fiecare dată, efecte traumatizante, trăite în familie - toate traduse teatral astfel încât să lase loc de gândire și să nu ne absoarbă prin prea multă emoție, deși ca public spectator din aceeași generație / din generații apropiate / diverse (criza românească este oricum perpetuă!) (ne) putem recunoaște (în) unele scene (certurile / reproșurile obsesive pentru bani) sau (în) deciziile pe care O MAMĂ le ia pentru supraviețuire / bună stare și psihică, nu doar materială. A fi împreună este - în mod evident - mult mai important și mai de preț decât etalarea unor simboluri ale succesului financiar, însă presiunea exterioară devine uneori mult prea mare și echilibrul foarte fragil. Disperarea dată de lipsa unor variante locale viabile a împins foarte multe familii la separare și acceptarea unor locuri de muncă mai bine plătite, dar mult prea departe de (a)casă.
Spectacolul propune câteva micro-istorii trăite în această realitate, într-o cheie regizorală non-realistă, care alege distanțarea / ne-atașarea de povești și personaje, prin tehnica teatrului în teatru, întreruperea bruscă a firului narativ și a ritmului intrinsec dialogului dramatic. Miza este să înțelegem, să (ne) gândim, să reflectăm la valorile noastre / la ceea ce contează și este cu adevărat important în plan personal și - în buna tradiție a teatrului documentar - social / politic.
Criza. Kit de supraviețuire prezintă o lume a părinților - care se străduiesc extrem de mult, cu prețul unor sacrificii personale impresionante, să nu le lipsească nimic din cele esențiale și necesare copiilor - și o lume a celor încă mici / minori, care - bineînțeles - nu trebuie să meargă flămânzi la culcare și care îl așteaptă în fiecare an pe Moș Crăciun (iar acesta nu poate / nu e normal să îi dezamăgească), dar care suferă și de frica de abandon (cea mai puternică) sau de diverși monștri / de întuneric. Nevoile și dorințele imediate ale copiilor nu se suprapun întotdeauna perfect pe ceea ce decid pentru ei adulții și, din păcate, aici se află sursa unor traume, uneori, greu de vindecat. Chiar prin artă / teatru.
Un permanent contrast între emoție și distanța necesară reflecției străbate acest spectacol extrem de complex ca tematică, cu multe nuanțe ancorate în realitatea noastră românească și detectabile în tensiunile / relațiile dintre personaje și în dialogurile acestora - toate foarte bine susținute de distribuția aleasă. Criza. Kit de supraviețuire este un spectacol despre felul în care ne împing societatea și politicul (în mod obișnuit, corupt și / sau incompetent) să ne raportăm la bani și despre cum sunt obligați oamenii simpli (nespeciali, fără multiple avantaje și beneficii) să găsească soluții pentru a ieși din nesiguranță, șomaj, datorii. Cât de grea devine, în aceste condiții, viața lor din punct de vedere fizic și psihic și cât de puține sunt momentele de fericire și de împlinire.
În ansamblu, o montare cu puterea de a ne însoți în gând multă vreme după plecarea de la teatru, pentru că propune situații de viață reale / neartificiale, deși construite teatral, cu o multitudine de mijloace. Nu este, în orice caz, un spectacol facil, ci un proiect ce poate declanșa foarte multe noi discuții și dezbateri - acestea fiind, în fapt, chiar parte din miza realizării sale.
Foto din galeria foto de Dinu Lazăr de aici.