Past Lives începe cu un prolog în care trei oameni stau într-un bar și povestesc. Doi sunt asiatici, un el și o ea care discută, și un bărbat american care pare că nu intervine prea mult în conversație. Femeia este în centrul imaginii. Intervine o voce din off, a naratoarei, care ne îndeamnă să facem presupuneri și să ghicim ce legături există între cele trei personaje. Orice combinație este credibilă și, eventual, posibilă.
Apoi, facem un salt înapoi în timp, cu 24 de ani în urmă. Bărbatul și femeia sunt copii, colegi de clasă în Coreea de Sud. Se plac cu inocența specifică vârstei, sunt rivali la școală, dar se înțeleg bine, iar fata spune chiar că se va căsători cu prietenul ei. Planuri deșarte, vom spune, specifice vârstei inocenței. Cu atât mai mult cu cât drumurile lor se despart, fiindcă familia fetei emigrează în Canada.
Alt salt în timp, după 12 ani de la momentul copilăriei în Seul: cei doi tineri se regăsesc pe facebook și încep să țină legătura prin conversații video. Na young, care se numește acum Nora, e autoare de piese de teatru și nu mai râvnește să ia Nobelul pentru literatură, ci premiul Pulitzer. Hae Sung e tot în Coreea și are o viață destul de anostă. Legătura dintre ei nu a fost alterată deloc de timp sau de distanță, se înțeleg perfect. Dar se despart din nou: conversațiile încetează, ea emigrează a doua oară, la New York.
A treia și ultima secvență temporală în care sunt protagoniștii din film este la 12 ani distanță de precedenta, adică în momentul inițial din prolog. Hae Sung o caută pe Nora la New York. Nimic din conexiunea lor specială nu a fost știrbit, par să fie făcuți unul pentru celălalt. Ceva totuși s-a schimbat: Nora e căsătorită cu americanul din scena de la bar.
Regizoarea Celine Song, americancă de origine coreeană, spune o poveste clasică de dragoste, însă aduce și elementele de alienare pe care le resimt cei care decid să ia totul de la capăt în altă țară. Triunghiul amoros al unei iubiri imposibile și al regretelor legate de alegerile noastre e un subiect spus în multe feluri în cinematografie. Cel mai adesea, dacă ne ghidăm după percepția europeană sau americană, am zice că dragostea găsește întotdeauna o cale. Potrivit zicalei: where there is a will, there is a way.
Past Lives ne schimbă perspectiva. Aflăm din film că în coreeană există un cuvânt, in yun, care se traduce prin predestinare, soartă. Potrivit acestui crez, întâlnirea dintre doi oameni nu este întâmplătoare și este datorată faptului că în viețile pe care le-au trăit înaintea celei prezente s-a întâmplat ceva între ei și drumurile lor s-au mai intersectat.
Faptul că doi oameni nu pot fi acum, în prezent, împreună nu este definitiv. Dimpotrivă, posibilitățile rămân deschise. Pentru că nu știm niciodată ce ne va aduce o viață viitoare.
Past Lives rulează în cinematografele din România de la finalul lunii septembrie 2023.