*
Întoarcere în timp și-n iluzie. Încredere în vis și-n ideal. Obsesia câștigului miraculos. Năzuințe și împliniri. Sunt coordonatele constante, reale, concrete și metafizice, ale mesajului transmis de montarea piesei Omul cu mârțoaga de G. Ciprian în direcția de scenă a lui Victor Ioan Frunză. Producție recentă a Teatrului Dramatic "I.D. Sîrbu", premiera 18 martie 2023.Spectacolul respiră un aer voit vetust, evocativ, încadrarea în epoca interbelică românească este explicită, împreună cu informațiile temporale citite de pe crupele calului de curse proiectat pe ecran spre a delimita actele și tablourile piesei. Focalizarea pe imaginea calului-vedetă e treptat amplificată în spectacol, pe măsura progreselor la competiții înregistrate de Faraon al V-lea pe hipodrom, "mârțoaga" cumpărată de Chirică și batjocorită de toți. Apoi devine trofeu sculptural oferit concret la un moment dat, până la surpriza totală din final. În conlucrare inspirată cu scenografa Adriana Grand, autoarea decorului, regizorul îngustează și lărgește, după trebuință, spațiul de joc, așa încât tensiunea dramatică a eroilor să primească ponderea vizuală adecvată. Locuința modestă, închiriată, în care trăiesc Chirică, Ana și copiii lor, e o sugestivă butaforie a unui spațiu strâmt, construcție amplasată la mijlocul scenei, în vreme ce fundalul reverberează de strălucirea unor spații celeste. În mersul acțiunii, mansarda din actul doi, în loc să trimită spre o încăpere claustrofobică, se deschide în divina larghețe și limpezime a cerului. Pornind de la această imagine, se poate face apropierea de insinuările marelui critic literar George Călinescu, deoarece, după el, în piesa lui G. Ciprian există "cea mai complexă exteriorizare a tensiunii sufletești ce se cheamă credință." Nu știu dacă Victor Ioan Frunză s-a gândit la asta, dar spre așa ceva trimite. De aici, mai departe, în aceeași creștere exponențială cu succesele personajului merge decorul. Poate o extrapolare exagerată a fastului bunăstării e imaginea cu interiorul unui palat baroc proiectată în scena finală.
Oricum, încadrările în medii diferite spun, ele însele, povestea izbânzii eroului principal și urmăresc traiectoria sinuoasă a celorlalte. Se poate observa cât de unite sunt elementele decorului cu metafizica textului. Costumele personajelor îmbracă tipologii și apartenențe la pături sociale diferite, într-un aranjament clasic, stratificat între sărăcăcios și opulență în această "comedie socială" adusă în prezent din 1927, când a fost scrisă, fără dorința regizorului de a apela la actualizări superflue.
Personajele "călăresc" simbolul calului miraculos în reprize derulate de la indignare atroce la admirație uimitoare. Ele spun povestea despre "bunătate, speranță și prostie" (Victor Ioan Frunză) în succesive scene de confruntare cu încăpățânarea lui Chirică de a vinde "mârțoaga" aducătoare de batjocură și ghinion. Cumsecădenia lui Chirică se citește detaliat pe fața rotundă, cu trăsături bonome, a lui Mihai Sima, convingătorul lui interpret. În haine ponosite sau în frac și la gât cu papion expresia sa și atitudinea lui față de viață rămân neschimbate. Latura educativă, optimizantă a mesajului e impregnată în toată făptura lui. În vorba, mișcarea și gestica lui reținută: cine crede cu convingere în idealul său va învinge.
Profilul frumoasei Ana, soția lui, e desenat suav de Patricia Buraga. Textul, destul de sărac în dezvăluirea luptei interioare a Anei cu propria ei conștiință, nu-i permite nuanțări și adânciri caracterologice, dar actrița menține o linie a impenetrabilității în tainițele sufletului care nu permite disprețul sau acuza față de rătăcirea ei. Jocul Oanei Liciu Gogu în Servitoarea Fira, anodin la început, primește importanță după ce se căpătuiește și ea. Egoist, voluntar și dur, ajutat de un fizic impunător, Cosmin Brehuță conturează un amant fără scrupule în persoana lui Alexandru Nichita, vechiul prieten al lui Chirică.
Atașat "nebuniilor" obsesive ale lui Chirilă se dovedește până la urmă prietenul său Varlam, interpretat de Mihai Alexandru în gamă duios-sentimentală. Laurențiu Vlad excelează în rolul Inspectorului general, în scena comică a vizitei inopinate; e convingător și în postură de Stăpân al calului mult blamat, înainte de a fi iubit și celebrat. În iureșul intrigii se furișează un mercantil Om cu idei, aferat și servil în interpretarea lui Andrei Șchiopu. Robert Vladu aduce căldura unui om milostiv în persoana Proprietarului casei. Mai apar în scurte dialoguri Bianca Holobuț (Intelectuala) și Bogdan Constantin Tălmaciu (Aprodul, Cerșetorul). Toți aceștia sporesc zarva creată în jurul lui Chirică și a calului său. Sensibile și emoționante intrări în scenă au copiii dubluri Marina Țucă, Călin Manițiu, Matei Șchiopu și Adela Predescu.
Punctul culminant al spectacolului, suprema surpriză nu v-o spun. Trebuie să vedeți neapărat spectacolul.
(Foto: Adriana Grand)