Așa începe spectacolul Inspir. Expir conceput de regizoarea Lorena Zăbrăuțanu în cadrul intim și discret al Teatrului Apropo. Te simți ca între prieteni, ba, mai mult te încearcă o ușoară stânjeneală simțind vulnerabilitatea celor două actrițe, mai degrabă oameni ca noi, decât personaje convenționale. Dacă nu ai citit înainte, dacă nu ai practicat, înțelegi că Inspir. Expir este o tehnică de respirație conștientă, respirația devenind de la un act vital reflex o cale spre conexiunea dintre minte și corp, spre reducerea dezechilibrului dintre acestea și un mod de a conștientiza prezentul.
Textul Ruxandrei Simion este unul confesional, pornind de la propriile frici, de la starea difuză și chinuitoare de anxietate trăită și sublimată prin cuvinte. O definiție simplă dată anxietății ar fi că ea este un sentiment acut și persistent de îngrijorare, nervozitate sau neliniște, de obicei în legătură cu un eveniment iminent sau incert, o stare de stress constantă dublată de teamă și iritabilitate.
Deși pare a fi o inflație de texte și montări de texte având ca subiecte depresia - cauze și consecințe -, spectacolul de la Teatrul Apropo își merită din plin spectatorii pentru eleganță, coerență, profunzime, pentru sinceritatea netradusă în exhibiționism, pentru sensibilitatea necăzută în melodramatic, pentru strigătul neînfășurat în activism. Mai mult, lamentarea care însoțește steril, de prea multe ori, aceste texte, este înlocuită de autoiroinie, de un umor fin, pentru că, da, în realitate, tragedia și comedia se îmbină în viața noastră, depinde în ce poziție de situezi.
Ceea ce fac cele două actrițe pe scenă este un act de curaj, o expunere asumată a adevărurilor și vulnerabilităților lor ce poate funcționa ca o armă cu două tăișuri. Pendulând între lacrimi (reale) și zâmbete, cameleonice de la o scenă la alta, cu o dicție perfectă (lucru din ce în ce mai rar întâlnit la tinerii actori), Iulia Verdeș și Silva Helena Schmidt explorează o paletă largă de gânduri și sentimente, având publicul drept partener de discuție (există și un moment interactiv foarte bine integrat) și în monologuri alternative care glisează uneori în dialog. Pe rând, Iulia și Silva se sprijină una pe cealaltă, lăsându-se tot pe rând în voia publicului, fără nicio plasă de siguranță.
Nu mă grăbesc să pun eticheta de "feminist" acestui spectacol (nici nu cred în spectacole exclusiv feministe), pentru că, dacă am trece personajele de la feminin la masculin, nu ar însemna că depresia, competiția, presiunea, ipocrizia socială, frica nu ar putea fi transferate sexului opus. Nu mă hazardez să spun că teatrul confesional la persoana întâi este teatrul viitorului, dar nu pot să neg importanța acestor spectacole-performence ca acte de recunoaștere, speranță, apartenență și vindecare.
Fotografii din galeria realizată de Dinu Lazăr aici.
Teatrul Apropo, București
Inspir. Expir (Anxietăți mileniale) de Ruxandra Simion
Regia: Lorena Zăbrăuțanu
Distribuție: Silva Helena Schmidt, Iulia Verdeș
Scenografie și video: Vlad Basarab