"O crimă bună, o crimă adevărată, o crimă frumoasă, cât se poate de frumoasă. Nu am mai avut una atât de frumoasă de mult timp."
Crima a avut loc duminică, 10 decembrie 2023, în jurul orei 19.00, în sala mare a Teatrului Național. Victima, o femeie foarte atrăgătoare, de vârstă nedeterminată, a fost ucisă în fața unui public numeros. Ea a lăsat în urmă un copil nelegitim. Soarta făptașului este necunoscută.
Este imposibil de spus cu exactitate când a fost ultima dată când secția germană a Teatrului Național "Radu Stanca" a pus în scenă un spectacol cu o distribuție atât de numeroasă. Pe scenă au urcat în jur de douăzeci de actori, cântăreți și dansatori. În regia lui Hunor von Horvath, șeful Secției Germane, s-a reușit o interpretare deosebită a celebrului fragment dramatic Woyzeck de Georg Büchner.
Spectacolul a început în foaier: două persoane îmbrăcate în robe simple au flancat ușile de intrare. O muzică de pian suavă s-a strecurat în sală dintr-un colț al scenei - se putea auzi chiar și prin agitația publicului. Începutul propriu-zis al spectacolului a venit pe neașteptate pentru mulți spectatori, care au continuat să vorbească cu vecinii lor în ciuda debutului cântecului interpretat de Emöke Boldizsár.
În acest timp, publicul a fost inclus în spectacol. Maimuța militară și calul astronomic au mărșăluit și au făcut salturi pe culoarul îngust dintre scaune și scenă, în hohote de râs și aplauze. Trecerea la scena următoare a fost introdusă de un interludiu muzical. Coriștii s-au deplasat prin sală spre scenă și o voce tandră de copil a făcut publicul să întoarcă capul spre sursa vocii. O fetiță își căuta mama.
Acțiunea de pe scenă a fost foarte variată. Regizorul a intercalat între scene intervenții muzicale și de dans. În ciuda interpretării la un nivel ridicat, momentele acestea păreau a fi deranjante pentru cursivitatea spectacolului, mai ales în prima jumătate a acestuia. A fost nevoie de un timp pentru a realiza că aceste intervenții nu numai că ofereau publicului timp pentru a procesa cele văzute, dar le permiteau și o perspectivă mai largă și mai profundă asupra a ceea ce urmau să vadă. Astfel, pe parcursul reprezentației, personajele principale s-au prezentat publicului prin intermediul muzicii. Prin cântece, au oferit o perspectivă asupra caracterului lor: doctorul fără scrupule, căpitanul conservator religios, dar arogant, sau tambur majorul puternic și sigur pe sine.
O altă soluție tehnică menită a oferi spectatorilor un plus de perspectivă asupra spectacolului a fost utilizarea transmisiunii video în direct pe două panouri laterale ale decorului. Acest lucru a facilitat nu numai urmărirea acțiunilor din spatele scenei, ci și observarea emoțiilor actorilor. Această proiecție mărită a fețelor actorilor a permis publicului să vadă ceea ce regizorul von Horvath a cerut trupei sale: "Fiți adevărați pe scenă. Pentru că numai cei care simt și cred cu adevărat ceea ce joacă, pot fi actori."
Actorii au respectat întocmai dorințele regizorului. Nimeni nu și-ar dori un doctor ca cel pe care Daniel Bucher l-a interpretat pe scenă. Obsesia sa pentru știință, sau cel puțin pentru ceea ce crede el că este știință, l-a făcut indiferent față de suferința umană. "Voi deveni nemuritor! Nemuritor!" este tot ceea ce îl interesează. Un alt personaj care a contribuit semnificativ la tragedie este căpitanul interpretat de Daniel Plier. Obsesia este de a rămâne în memoria comunității ca "un om bun". Nu este interesat de consecințele cuvintelor sale din prezent.
Von Horvath a încredințat rolul Mariei unei tinere actrițe. Theodora Sandu a confirmat deja în mai multe producții ale secției germane. Ea transmite foarte autentic angoasa și remușcările unei femei care caută cu disperare o viață mai bună.
Cumva, distribuirea lui Gyan Ros Zimmermann în rolul principal pare firească, el fiind cel mai apropiat din întregul ansamblu de vârsta lui Woyzeck - "30 de ani, 7 luni și 12 zile". Cu toate acestea, credibilitatea și dăruirea cu care interpretează acest rol sunt uimitoare. Nu, nu îl joacă - îl trăiește pe scenă! El este "un amărât". Este un om disperat, trădat. Este nebunul cu o "delicioasă aberratio mentalis partialis".
Ros Zimmermann transmite nebunia personajului său nu doar prin cuvinte. Gesturile și expresiile sale faciale reflectă conflictul interior, probabil cea mai mare scindare a personalității lui Woyzeck - victimă și făptaș.
Deși piesa poartă ca titlu un nume masculin, regizorul s-a ghidat în interpretarea sa după tema femicidului. Acesta este motivul pentru care pe scenă apar douăsprezece "Marii". De aceea îl înlocuiește pe băiatul din opera lui Büchner cu o fată - care, de altfel, este interpretată cu mult aplomb de Anna Voinea, în vârstă de 12 ani. Dar acestea sunt doar indicii, hrană pentru reflecții. "Mă interesează, de asemenea, lipsa de orientare într-o lume în care empatia și dragostea par să nu mai existe - sau cel puțin nu mai reprezintă principiile de bază ale oamenilor", adaugă von Horvath, completând viziunea sa regizorală.
Se poate spune cu certitudine că secția germană a Teatrului Național "Radu Stanca" are un spectacol memorabil prin Woyzeck. Calitatea spectacolelor în limba germană pare să fi captat și atenția publicului de limbă română. Grație supratitrării în română și engleză, toți iubitorii de teatru se pot bucura de ele.
(Foto: Andrei Văleanu)