Despre insuportabilitatea fragilitate a alegerilor - Disco regret

Textul Disco regret a apărut în 2021, în timpul celei de-a VI-a ediții a programului de rezidențe Drama 5 organizat anual de Reactor de creație și experiment din Cluj-Napoca. Piesa a fost publicată un an mai târziu online, în volumul Drama 5 / 5 piese de teatru 2021 apărut la Editura LiterNet, și a fost prezentat în avanpremieră absolută în iulie 2023. Un spectacol în regia lui Irisz Kovacs, pe textul lui Doru Vatavului, la Sala Mică a Teatrului Metropolis.

Disco regret e una dintre cele 4 colaborări ale duo-ului Kovacs (24 de ani, regizoare și fotografă) - Vatavului (29 de ani, dramaturg, scenarist, regizor și inginer software) care poate fi privită pe scenele țării, alături de cerul (hartă către casă) la Teatrelli (premiera versiunii work-in-progress: mai 2023), familie normală.jpeg la Apollo 111 (premiera: septembrie 2023), Sakura Sandwich la Teatrul Andrei Mureșanu din Sfântu Gheorghe (premiera: octombrie 2023). Un record la zi și o invitație în a explora ce vasăzică substanța unei asemenea consistente colaborări.

Toni (Iosif Paștina) divorțează de Delia și se întoarce acasă, la mama (Ioana Abur) și tata (Cezar Antal), în camera adolescenței sale din casa pe care părinții au reușit să și-o construiască, după multe eforturi, în orașul nenumit în care locuiesc. Un oraș mai degrabă mic și liniștit, departe de tentațiile și trepidațiile marilor urbe. Un oraș, o casă, o cameră pe care Toni ar vrea, teoretic, să le părăsească degrabă, dar care îi sunt, momentan, refugiu.


Între Toni și lume se așază o cameră video. Ei îi vorbește personajul lui Iosif Paștina când își construiește potențialul vlog având-o ca unică dorită spectatoare pe Delia cea pierdută, cu ajutorul ei încearcă Toni să-și resusciteze cariera de regizor pe cale de a fi, la rându-i, pierdută. Din protagonist al propriului jurnal video (citește video-plângerii de propria milă), eroul imaginat de Vatavului se transformă în exploratorul vieților părinților săi. Sondarea prezentului fiului ia o pauză / se împletește cu documentarea tinereții mamei și tatălui. Întoarcerea camerei e echivalentă cu întoarcerea armelor: un nou front de luptă, un nou scop în viață, o posibilă scăpare.


Imaginile filmate live sunt proiectate pe pereții celor două camere care formează decorul imaginat de scenografa Clara Ștefana. Între cele două încăperi se află o perdea albă, transparentă, pe post de perete despărțitor, pe care personajele o traversează cu un tremur de serial SF vechi ce le cuprinde întreg corpul, pășind parcă în alt spațiu, în alt timp. Parte din imaginile live redau fotografii din tinerețea părinților, universul dușilor ani '90 fiind completat cu felurite înregistrări din epocă (video: Miruna Croitoru) și cu costumații din același ev. Scenele de reconstituire familială sunt completată de muzicile acelor vremuri și de compoziții originale (Ovidiu Zimcea). (Și) pe atunci, tinerețea se însoțea cu petrecerile, cu invitațiile la dans, cu nopțile lungi, cu diminețile de după.


(foto: Adi Bulboacă)

(O variantă extinsă a acestui text poate fi citită în Numărul 3-4/2024 al revistei Teatrul Azi.)