Din când în când vine câte un film pe care-l aştepţi, deşi ştii că de fapt nu e film, ci franciză, şi mai bine te duci să-ţi iei nişte burgeri, o ciocolată, pantofi sport sau o bere, că-i mai cinstit. În seria Mission: Impossible, misiunea a devenit, e drept imposibilă, aceea de a face un film bun. La cât s-a muncit (mai mult decât la canalul Panama şi Dunăre-Marea Neagră), şi dacă nu s-a muncit, atunci măcar a costat cât ar fi costat Canalul până la Bucureşti. Mai bine ne dădeau nouă banii pentru şoseaua aia, că n-avem cum să ajungem la mare şi vine căldura... Oricum, din cauza faptului că a fost amânat un an, filmul a costat cât PIB-ul naţiunii noastre fără drumuri, dar plină de fum de la tot soiul de fitiluri imposibile. Primul weekend, 120 de milioane de dolari încasări mondiale la un cost de 150 de milioane, în America a patra lansare ca mărime din toate timpurile, peste 4000 de ecrane, plus 55 de alte teritorii. Ok, mega-hype, dar banii de marketing? Campaniile pe care face Tom Cruise cu elicopterul sau jetul de la Paramount? Şi procentul lui de 22% din încasări? Business mai bun ca burgerii, ciocolata, pantofii sport sau berea. Şi criticii americani, care ori au înnebunit, ori au fost hipnotizaţi, ei zic că M:I 3 e mai bun decât celelalte două filme - oricum n-au înţeles plotul la nici unul din ele. Dar trebuie înţeleşi, lumea îl iubeşte pe J.J. Abrams, responsabilul final al Misiunii agentului scientologic nr. 003, Cruise, care ne-a servit o gogoaşă despre idila lui cu Katie Holmes (jucată aici de Michelle Monaghan) şi duşmanii tradiţionali bubuli, condimentată cu locuri de filmare exotice, de la Vatican până la Shanghai.
Cu un plot preluat din serialul său Alias (la rândul său, inspirat de serialul original Misiune imposibilă), ar trebui să ne bucurăm că Abrams nu ne-a servit un Lost, sau poate era mai bun un mambo jambo ambiguu cu Tom Cruise în rolul Lagunei albastre şi Brooke Shields al monstrului din junglă, de care n-am mai auzit din episodul pilot. O fi el monstrul, Philip Seymour Hoffman, un bad guy care merita un film mai bun, la fel ca şi ceilalţi actori aruncaţi pe ecran pentru a umple spaţiul widescreen care nu e acelaşi cu cel de TV. Menţiune specială, Larry Fishburne, la fel de Morpheus pentru Tom pe cât fusese pentru Keanu. Bonus, elemente de On Her Majesty Secret Service, True Lies şi primele două Misiuni. Transformate în clişee, care n-au reuşit decât să mă plictisească şi să mă enerveze. Oricâtă acţiune s-a preconizat, câte gimmickuri, Cruise şi "soţia" nu mă conving, şi nici echipa nouă, în afară de Maggie Q, care e sexy şi explozivă. Şi de muzica năucitoare şi zgomotoasă a lui Michael Giacchino, care trebuie să puncteze spaţiile de montaj MTV-ist.
Cred că dacă ar fi fost regizat măcar de Michael Bay, ar fi avut calitatea de bad cinema all over. Aşa, rămâi cu frustrarea că ai fi putut vedea un film bun, dar n-a fost să fie. Şase ani între misiunea a doua şi a treia, zece de la prima, poate ne oprim aici. Decât "Răzbunarea lui Ethan Hunt", mai bine cea a lui Montezuma. Pentru că e tot aia.