Profesori ratați, asasini plătiți și... ce să vezi? - Filme cu care am rămas de la Toronto International Film Festival, 2023 (prima parte)

Deși organizat în mijlocul a tot felul de necazuri și probleme (o lume care încă își revenea din pandemie, grevele scenariștilor și actorilor din SUA, sponsori care nu-și mai reînnoiau contractul etc.), cel mai mare festival de film din lume care e total deschis publicului (și unul, conform firii canadiene, fără premii majore) a livrat filme de văzut & faze de comentat (vorba unui banc antic). Iată o (post)selecție, în ordine alfabetică:

1. American Fiction][
Cronică TLDR: This Is Us x Bamboozled
Jeffrey Wright, precis și discret ca întotdeauna, duce în spate acest încântător film "mic" despre Thelonious "Monk" Ellison, un scriitor (și profesor universitar proaspăt șomer) care lasă deoparte stilul sofisticat care nu (mai) vinde și se reinventează: un alter ego cu identitate secretă, o reputație îndoielnică (autorul e proaspăt ieșit de la pușcărie) și o ortografie și mai și: titlul noii lucră(tu)ri e My Pafology. Noul roman, scris la mișto, are, evident, un succes nebănuit. Scris și regizat de debutantul Cord Jefferson - un nume deja mare.

2. [[Anatomie d'une chute
Cronică TLDR: A marriage on ice
Premiat la Cannes 2023 (și ăsta a fost doar începutul), filmul lui Justine Triet o aduce în prim-plan pe magnifica Sandra Hüller (aici, o scriitoare ale cărei păcate par să meargă de la furtul de subiecte literare la a-și arunca soțul de la etaj), un câine extrem de isteț (premiat și el cu Palm Dog la Cannes), și un hit de 50 Cent care era mai bine să fi fost uitat. Cinema european prin excelență: subtil și subversiv.

3. Konkeuriteu yutopia / Concrete Utopia
Cronică TLDR: "Generosity comes from full stomachs" (replică din film)
Din seria "omul e cel mai mare dezastru de pe lume", două ore supraîncărcate, supraetajate și creștin-postapocaliptice, faza pe Coreea de Sud. Un cutremur în plină iarnă lasă un singur bloc în picioare în tot Seulul, iar distopia cu care suntem serviți e când duioasă, când de-a dreptul îngrozitoare. Lupta pentru supraviețuire face repede loc luptei pentru putere iar minciuna are picioare când lungi, când retezate.

4. The Contestant
Cronică TLDR: Reality (TV) is way stranger than fiction
Probabil cea mai stranie experiență pe care am avut-o într-un cinematograf în 2023. Un documentar despre începuturile "reality TV" din îndepărtata Japonie a sfârșitului anilor '90. Un voluntar cu o foame de celebritate dublată de naivitate ajunge să petreacă 15 luni încuiat într-o cameră, gol-pușcă (de ce???), trăind strict cu ce câștigă din cupoane din reviste pe care le completează și le trimite prin poștă (cum???), fără să aibă habar că experiența lui e subiectul unei emisiuni săptămânale de un succes nebun (ce???). Și asta e doar premiza: realitatea devine din ce în ce mai absurdă pe măsură ce înaintăm în timp. Personajul meu favorit e creatorul emisiunii, care pare o pastișă a lui Ed Harris în The Truman Show. Only in Japan...

5. Dream Scenario
Cronică TLDR: A Nightmare on Meme Street
În seria profesorilor universitari care își pierd slujba și, într-o oarecare măsură, mințile (vezi American Fiction, Hit Man și The Holdovers), personajul lui Nicolas Cage începe să apară în visele oamenilor - cunoscuți și ne-. "Chaos ensues", cum se zice pe la Hollywood. În ciuda premizei năstrușnice, în ultima jumătate de oră, filmul lui Kristoffer Borgli, un specialist în satiră acidă, ajunge să se prăbușească sub propria-i greutate.

6. Aku wa sonzai shinai / Evil Does Not Exist
Cronică TLDR: Poetic injustice
După Doraibu mai kâ / Drive My Car, Ryūsuke Hamaguchi ne oferă o eco-parabolă cu accente de realism magic. Undeva în munții Japoniei, un tată trăiește o viață idilică, deși nu ușoară, împreună cu fiica lui preadolescentă. Acest echilibru aparent perfect e tulburat de o corporație care urmărește să construiască o stațiune turistică pentru care are nevoie de acceptul comunității. Care comunitate - surpriză, surpriză - se împotrivește. Adevăratele surprize urmează și nu trebuie dezvăluite. Eiko Ishibashi se întoarce și el cu o coloană sonoră extraordinară.

7. Fingernails
Cronică TLDR: True love, now tested
Într-un viitor apropiat, Anna și Amir (Jessie Buckley și Riz Ahmed, într-o împerechere cinematică încântătoare) lucrează împreună la clinica condusă de Duncan (Luke Wilson), un om de știință care a descoperit o metodă de testare a dragostei adevărate care implică... smulgerea unei unghii fără anestezie. Nu mă-ntrebați de ce, că n-as ști să vă răspund. Anna și Amir sunt fericiți și îndrăgostiți (fiecare de altcineva). Dar, ce să vezi... Unii ar putea acuza filmul grecului Christos Nikou c-ar fi un Eternal Sunshine of the Spotless Mind făcut de Yorgos Lanthimos, dar pe mine unul m-a amuzato-înduioșat și premiza, și execuția.

8. Here
Cronică TLDR: Mossiest movie ever made
Un film belgian, cu un protagonist român și o protagonistă chineză. Stefan (Ștefan Gota) muncește în construcții în Bruxelles și abia așteaptă să plece în vizită în România, la familie. Shuxiu (Lyio Gond) e o cercetătoare specializată în mușchi (varianta pe care o găsești în pădure, nu la sală). Cei doi n-ar trebui să aibă nimic în comun dar, ce să vezi... O stranie poveste de dragoste la care am vărsat o lacrimă simbolică văzându-l pe Teodor Corban în ultimul său rol(ișor).

9. Hit Man
Cronică TLDR: It's a hit, man
Un film marcă înregistrată Richard Linklater și cu garanția aferentă de feel-good. Proaspătul superstar care e Glen Powell e un (biet) profesor universitar care își suplimentează veniturile făcând pe asasinul plătit în slujba poliției. Cum așa? Uite-așa: dându-i în vileag pe unii și alții care voiau să angajeze asasini plătiți. Toate bune și frumoase (vorba vine) până la apariția unei frumuseți fatale (în ambele sensuri ale cuvântului) - interpretată con gusto de Adria Arjona. Cei doi nu se suferă la început, dar... ce să vezi? O plăcere (ne)vinovată.

10. The Holdovers
Cronică TLDR: They don't make movies like this anymore! Wait, they just did...
Paul Giamatti și Da'Vine Joy Randolph fac un tur de forță (imposibil de ignorat de votanții la Oscar 2024) în ultimul film al lui Alexander Payne, o comedie retro-tristă de Crăciun cu un profesor (de liceu privat cu internat, de data asta) și un băiat lăsat acolo de familie în vacanta de Crăciun. Echivalentul cinematografic al unei îmbrățișări de la un prieten pe care nu l-ai mai văzut de ani și ani de zile și de care nici nu știai cât ți-e de dor...

11. The Killer
Cronică TLDR: Execution is everything.
Mr. Fincher se întoarce în plină formă (și formalism) și ni-l aduce pe Mr. Fassebender în rol de asasin plătit (ce inflație de profesori universitari și asasini plătiți pe-aici...) extrem de precis în mișcări și fan de, of all things, The Smiths. Capitolele acțiunii fac o tură rapidă prin toată lumea, atât de rapidă că n-am avut timp să-mi dau seama dacă The Killer e auto-referențial sau manierist. Ce știu cu siguranță e că cele cinci minute ale Tildei Swinton pe ecran sunt delicioase.