UNATC, București
Jacques sau supunerea de Eugen Ionescu
Traducere: Vlad Russo și Vlad Zografi
Regie: Elena Tudorache
Scenografie: Alberto Ursache
Coregrafie: Andrei Bouariu
Make-up: Norvina Petre
Light design & regie tehnică: Ruxandra Ilie
Sound design: Daniel Stănciucu
Teatrolog: Daria Ancuța
Distribuție: Andrei Cojanu (Jacques), Georgiana Tițoiu (Roberta), Marcel Veselu (Jacques Tatăl), Tatiana Andrei (Jacques Mama), Isadora Băltățeanu (Jacqueline), Costin Stăncioi (Jacques Bunicul), Valentina Kocsis (Jacques Bunica), Cristian Vittorio Moroșanu (Roberta Tatăl), Miruna Olteanu (Roberta Mama)
Profesori coordonatori: Regie: Conf. Univ. Dr. Anca Bradu / Lect. Univ. Dr. Vladimir Anton / Lect. Univ. Dr. David Schwartz // Scenografie: Conf. Univ. Dr. Ștefan Caragiu // Teatrologie: Conf. Univ. Dr. Anca Ioniță / Lect. Univ. Dr. Oana Borș // Actorie: Prof. Univ. Dr. Valeria Sitaru / Lect. Univ. Dr. Vlad Logigan / Conf. Univ. Dr. George Ivașcu / Lect. Univ. Dr. Mihai Brătilă
"Cu ce este actuală piesa? Cu lipsa acută de sens a vieții și a ciclului pe care cu toții îl urmăm și de la care nu putem să demisionăm. Dincolo de contexte sociale, epoci sau schimbări de mentalitate, în piesă importantă este esența umană. Pentru Ionesco, singura salvare de la absurdul vieții este rugăciunea. Pentru mine, este conștientizarea jocului pe care îl jucăm. Nu încerc să îi cunosc regulile, nu încerc să mă adresez unei instanțe superioare ("înaltul" la care familia lui Jacques nu mai are acces și pe care el îl conștientizează), ci ader la el și mă distrez jucându-l. De aici și ideea de cerc și amplasarea piesei din perspectiva lui Jacques. Aș vrea și eu să pot, prin Jacques, să fac o farsă lumii. Să spun o poantă. Să privesc din afară cum ceilalți devin animale, cum viața se reia de la capăt, ca un joc pus pe repeat și să pot iau totul ca pe un banc." (Elena Tudorache, din argumentul regizoral al spectacolului)
Fotografii de Dan Moruzan (realizate la repetiția din 16 iunie 2024)
(Click pe o fotografie pt slideshow.)