Fotografiile lui Dinu Lazăr din seria Teatrul prin ochi de fotograf de la LiterNet transformă fiecare spectacol într-o experiență de apropiere aproape epidermică. Culorile vibrează și par să pulseze în fiecare cadru, animate de energia momentelor surprinse, dezvăluind o dimensiune suplimentară a fiecărei scene din cele 27 de spectacole fotografiate în 2024 (și 6 mai vechi, regăsite prin arhive). Nu doar un fotograf, Dinu Lazăr este un povestitor vizual, reușind să comprime o suită de emoții în fiecare cadru, conferindu-i fiecăruia un echilibru aproape pictural. Privind imaginile sale, ai senzația că spectacolul continuă să trăiască, să respire, să existe. În culori, în lumini și umbre, în corporalitate și evanescență.
Fotografiile acestor galerii (în care Dan Moruzan și Dinu Lazăr oferă priviri complementare deseori asupra acelorași spectacole) fixează o memorie a clipei teatrale a anului 2024 pe care scena, în efemeritatea ei, nu o poate păstra decât un timp limitat, poate câțiva ani, în cazurile cele mai fericite. Fiecare fotografie pare să fie o confirmare a puterii teatrului de a transcende timpul, iar privitorul, de azi și de peste ani, devine părtaș la acest miracol. (Răzvan Penescu)
(Click pe o fotografie pentru slideshow.)
Cineva are să vină (r. Chris Simion-Mercurian) - link galerie aici
Cineva are să vină (r. Chris Simion-Mercurian) - link galerie aici
Eu sunt propria mea soție (r. Teodora Petre) - link galerie aici
Eu sunt propria mea soție (r. Teodora Petre) - link galerie aici
A douăsprezecea noapte (r. Valeria Sitaru și Vlad Logigan) - link galerie aici
A douăsprezecea noapte (r. Valeria Sitaru și Vlad Logigan) - link galerie aici
A douăsprezecea noapte (r. Valeria Sitaru și Vlad Logigan) - link galerie aici
Fetița din debara (r. Andreea Grămoșteanu și Alexandru Unguru) - link galerie aici
Fetița din debara (r. Andreea Grămoșteanu și Alexandru Unguru) - link galerie aici