Thomas Fowler............... Michael Caine (nominalizat la Globul de aur şi premiul Oscar pentru cel mai bun actor într-un rol principal)
Alden Pyle..................... Brendan Fraser
Phuong.......................... Do Thi Hai Yen
Inspector Vigot.............. Rade Serbedzija
Hinh............................. Tzi Ma
Fişa tehnică:
Regie: Phillip Noyce
Scenariu: Cristopher Hampton, Robert Schenkkan, Adaptare a romanului lui Graham Greene
Producător executiv: Anthony Minghella, Sydney Pollack
Distribuţie: Michael Caine, Brendan Fraser, Hai Yen, Rade Serbedzija, Tzi Mă
Imagine: Cristopher Doyle, Dat Quang, Huu Tuan Nouven
Montaj: John Scott
Muzica: Craig Armstrong
Scenografie: Roger Ford
Costume: Norma Moriceau
REZUMAT:
Saigon, Vietnam 1952. În timp ce vietnamezii încearcă să-şi dobândească independenţa luptând împotriva francezilor în nord, locuitorii acestui oraş colonial se agăţă de modul lor de viaţă exotic, senzual şi otrăvitor. Cu toate acestea, războiul nemilos a făcut ca viaţa din oraş să devină periculoasă. Atunci când Alden Pyle (Brendan Fraser), un tînăr ofiţer american, este găsit ucis în râul Saigon, nimeni nu se miră, cu atât mai puţin Vigot (Rade Sherbedgia), inspector al poliţiei franceze. El îl convoacă pe Thomas Fowler (Sir Michael Caine), corespondent al jurnalului London Times, pentru a recunoaşte cadavrul. Vigot bănuieşte că Fowler îi ascunde ceva în ceea ce priveşte moartea lui Pyle. Fowler este cel mai în măsura să-i dorească moartea lui Pyle, dar este singura persoană care nu este bănuită de această crimă. Pînă la urmă, după cum îi spune lui Vigot, Pyle era prietenul său.
Cu şapte luni în urmă, Pyle sosise în Saigon plin de zel, dornic să-i ajute pe locuitorii Vietnamului prin intermediul unui program economic. Pe terasa celebrului hotel Continental, el se împrieteneşte cu Fowler, încercând cu nerăbdare să afle dedesubturile situaţiei politice de la mai experimentatul său nou prieten. Reporter cinic, trecut prin multe, Fowler îi explică rolul său de observator pasiv al evenimentelor care-l înconjoară. Cu toate acestea, el nu poate să nu admire entuziasmul lui Pyle, lăsându-se antrenat în evenimente de acesta, în ciuda voinţei sale.
Atunci când Fowler îşi prezintă noul prieten amantei sale vietnameze Phuong (Hai Yen), este la început amuzat văzându-l pe Pyle fascinat de frumuseţea exotică a acesteia. Cu toate acestea, atunci când îi vede pe cei doi dansând, începe să se întrebe dacă mai tînărul bărbat nu este o partidă mai potrivită pentru o copilă ca Phuong. Miss Hei, sora mai mare a lui Phoung, îi atrage şi ea atenţia asupra acestui fapt, într-o manieră mult mai puţin subtilă. Cu ceva timp înainte, Fowler primise o telegramă de la biroul londonez al ziarului său, prin care era rechemat în ţară. În Londra îl aşteaptă o soţie şi un mariaj eşuat. Motivat de teama de a nu o pierde pe Phuong, începe să caute un nou subiect pentru un articol, care să îl ţină în Vietnam.
În căutarea sa, Fowler ajunge pe frontul nordic, de la Phat Diem, unde descoperă misteriosul masacru al unor civili. El este surprins de venirea lui Pyle, care îl găseşte în acest loc greu accesibil. Pyle se îndrăgostise de Phuong şi, ca un bun american, se hotărăşte că cel mai bun lucru pe care poate să-l facă este să descopere unde este Fowler şi să-i mărturisească acestuia sentimentele sale. Atunci când cei doi se întorc la Saigon, el o cere în căsătorie pe Phuong, iar Fowler este martor al acestui eveniment. Spre dezamăgirea lui (dar şi spre uşurarea lui Fowler), fata refuză. Cu toate acestea, Fowler este silit să se confrunte cu toate calităţile pe care Pyle i le oferă lui Phuong - tinereţe, sănătate, idealuri, bunăstare şi căsnicie. Cutremurat de perspectiva de a o pierde, Fowler se simte dator să-i scrie soţiei sale şi să îi ceară divorţul.
Fowler continuă să investigheze masacrul de la Phat Diem, ajungând în cele din urmă la cartierul general al comandantului The. Acesta este un războinic vietnamez care a rupt alianţa cu francezii pentru a se luptă atât cu aceştia cît şi cu comuniştii. Fowler se reîntîlneşte cu Pyle, care conduce un punct de prim ajutor în tabără. Este surprinzător de încântat de revedere, dar se teme că Pyle va fi antrenat în afacerile dubioase pe care le are The cu ofiţerul american Joe. Pyle îl roagă să-l ducă înapoi în Saigon, iar Fowler este fericit să-l ajute. Cu toate acestea, ei se trezesc blocaţi pe o şosea, înainte de căderea întunericului. Se refugiază într-un turn de veghe francez, împreună cu doi fugari vietnamezi. Atunci când forţele comuniste ataca turnul, Pyle, rival romantic, îi salvează viaţă lui Fowler.
Fowler primeşte un răspuns de la soţia sa, şi profită de o vizită a lui Pyle pentru a-l informa atât pe acesta cît şi pe Phuong că i-a fost acordat divorţul. Phoung este fericită, iar Pyle, în ciuda dezamăgirii sale, este încântat că cei doi se vor căsători în cele din urmă. A două zi, Fowler este însă demascat de Pyle, Phuong şi sora acesteia, Miss Hei. El îi minţise, de fapt prin scrisoare îi era refuzat divorţul. În timp ce Fowler, împreună cu asistentul său Hinh, cercetează un depozit care aparţine unui asociat al lui The, Phuong îşi ia lucrurile şi se mută cu Pyle. Chiar dacă vizitarea depozitului l-a ajutat să descopere o nouă pistă pentru articolul său, acum este prea târziu. Pyle şi Phuong vor să se căsătorească, iar Fowler se confruntă cu teama de a-şi petrece restul vieţii în singurătate.
Atunci când două bombe extrem de puternice explodează în Saigon, omorând mulţi civili nevinovaţi, se descoperă că Pyle este responsabil pentru atentat. Pyle nu este un ofiţer însărcinat cu întrajutorarea economică, ci un agent CIA. Misiunea sa era să creeze o a treia forţă, care să nu-i includă nici pe francezi, nici pe comunişti, şi care să conducă Vietnamul. El găsise un lider pentru această mişcare în persoana generalului The. Pyle încearcă să-l facă pe Fowler să vadă motivaţia ascunsă a faptelor sale, civilii nu trebuiau să moară şi, oricum, pe termen lung, acţiunea sa ar fi salvat multe vieţi. Explozia le va fi atribuită comuniştilor, ceea ce va determina Congresul american să mărească bugetul destinat combaterii influenţei comuniste în Vietnam şi în întreaga lume. Fowler îşi dă seama că nu mai poate fi un simplu observator şi că a venit timpul să ia atitudine. Copleşit de evenimentele la care a asistat şi impulsionat de asistentul său Hinh, care se dovedeşte a fi comunist, Fowler se implica în uciderea prietenului său. Dar este el oare mânat de un impuls nobil în acţiunile sale? Odată înlăturat Pyle, Fowler poate în sfîrşit să o recîştige pe Phuong.
Revenind cu povestirea în prezent, Vigot îl vizitează pe Fowler, oferindu-i o ultimă şansă de a mărturisi adevărul. Cu toate acestea, Fowler alege să păstreze tăcerea. El se întoarce în locul unde a întâlnit-o pentru prima oară pe Phuong, şi descoperă că aceasta şi-a reluat vechea meserie de dansatoare. Cei doi se împacă atunci când Fowler îi mărturiseşte ca nu va părăsi niciodată Vietnamul. Cu toate acestea, fantoma lui Alden Pyle îi va bântui pentru totdeauna.
Despre producţie:
The quiet american a fost doar una dintre multele cărţi pe care regizorul Phillip Noyce le-a citit în timpul studenţiei, în anii '70. Habar n-avea în acea perioadă că fascinantul thriller al lui Graham Greene vă fi un reper al existenţei sale creative peste două decenii.
În 1995 Noyce a vizitat Vietnamul cu prilejul unei campanii de cercetare - acompaniindu-i pe foştii ofiţeri americani însărcinaţi cu informaţiile secrete într-o vizită a fostului câmp de bătaie din 1945; cu această ocazie, el a dat peste o copie a lui The quiet american, la muzeul Ho Chi Min. "Romanul lui Greene era una dintre cele două cărţi care se vindeau la muzeu; cea de-a două conţinea poeziile lui Ho Chi Minh din perioada de detenţie, carte pe care intenţionam s-o cumpăr. La câteva zile după aceasta, călătoream prin Vietnam cu trenul şi mi-am dat seamă că luasem cartea greşită. Aşa am ajuns să recitesc The quiet american.
De data aceasta însă, cartea lui Graham Greene - o poveste complexă despre mister politic, crimă şi dragoste, a cărei acţiune se derulează în 1952, în Vietnamul colonial francez, în timpul războaielor americane şi franceze - a căpătat un nou înţeles. "Petrecusem mult timp în compania acestor veterani americani, care erau plini de remuşcări din cauză finalităţii aventurii lor vietnameze", spune el. "ei îi antrenau pe vietnamezi să se lupte cu japonezii, şi în cele din urmă aceştia au ajuns să se confrunte chiar cu americanii".
"Toată lumea regretă enorm cele întâmplate, aşa că pe măsură ce citeam The quiet american mi-am dat seama că romanul dădea un răspuns întrebărilor pe care bătrânii aceştia şi le-au tot pus: "De ce a avut loc acest război?". Scriind între 1952 şi 1954, Greene a dat răspunsul la o întrebare care nu fusese nici măcar formulată la vremea aceea: Cum s-au petrecut toate? Acest lucru se realizează prin intermediul portretului lui Alden Pyle, "americanul liniştit". Noyce era convins că dăduse peste "marele film despre războiul din Vietnam, care nu fusese încă făcut. Un film care să nu vorbească despre experienţa războiului americanilor împotriva vietnamezilor, ci să explice de ce au avut loc aceste lupte, de ce s-au războit americanii cu atâta încrâncenare, pentru o perioadă de timp atât de lungă".
O dată întors în oraşul Ho Chi Minh, Noyce a ocupat la Hotelul Continental aceeaşi cameră în care locuise şi Graham Greene, şi a sunat-o pe partenera sa Kathleen McLaughlin (co-producător), pentru a-l descoperi pe proprietarul drepturilor asupra romanului. A aflat că ele se aflau în posesia unui producător suedez, Staffan Ahrenberg, şi a regizorului Sydney Pollack ("Tootsie", "Out of Africa"), a cărui companie de producţie se afla în apropierea biroului de la Hollywood al lui Noyce.
Noyce a descoperit că filmul se afla în stare de proiect cu şapte ani în urmă. "Steffan Ahrenberg mi-a adus acest proiect în 1988", explica Pollack, "dar era un film greu de făcut. Ne-am întâlnit de câteva ori, am tot făcut încercări dar de fapt nici nu ne-am apropiat de o finalitate. Ne crea reţineri şi faptul că nimeni nu mai vroia un film despre războiul din Vietnam. Dar adevărul este că filmul nu este centrat pe acest subiect, se referă la felul în care ne trezim antrenaţi într-o situaţie politica de neînţeles, pe care nu facem decât să o subestimăm."
După o întâlnire cu Noyce, Pollack şi partenerul său de la Mirage, producătorul William Harberg, erau convinşi că acesta era cel mai în măsură să regizeze filmul. "Din prima clipă în care l-am văzut pe Phil am ştiut că el este cel care va regiza filmul", îşi aminteşte Horberg. "Petrecuse o grămadă de timp în Vietnam, este perfect capabil să înţeleagă lumea de acolo şi are vocaţia necesară realizării acestei pelicule. Este cel mai neobosit regizor cu care am lucrat vreodată. Phil era atât de entuziasmat încât s-a dedicat proiectului fără nici o ezitare, timp de mai mulţi ani, ajungând astfel la nişte rezultate uimitoare".
Harberg recunoaşte că una dintre cele mai mari dificultăţi survenite în ecranizarea filmului The quiet american a fost pregătirea scenariului. "Mai mulţi oameni talentaţi s-au implicat în scrierea acestei adaptări", spune Horberg, "şi mă refer în special la Robert Schenkkan (The Kentucky Cycle, Play for a Kingdom), care a fost convocat pentru a redacta ciorna finala a scenariului."
"A fost o adaptare dificilă", îşi aminteşte Pollack. "Trebuie să alegi între mai multe variante atunci când lucrezi cu un scriitor de talia lui Graham Greene - cîtă libertate poţi să-ţi permiţi? Ştii ca personajele nu vor fi credibile într-un film dacă nu intervii peste viziunea autorului, dar pe de altă parte vrei să păstrezi varianta originală. Am rezolvat pe rând fiecare problemă, dar procesul a durat cîţiva ani şi a implicat mai mulţi scriitori, fiecare dintre ei având o contribuţie decisivă".
Harberg adăuga că "atît Phil cît şi Sydney au fost de acord că dacă vroiam ca filmul să reuşească, nu putea fi povestit dintr-un singur punct de vedere, iar cele două personaje principale, Fowler şi Pyle, trebuiau să aibă dimensiuni similare şi să fie puternic motivate, astfel încât acţiunile lor să fie veridice pe întreaga durată a filmului. Motivaţia lor este una de natură istorică - oare şi în realitate scopul justifică mijloacele? Astfel încât închegarea scenariului a fost un proces destul de îndelungat".
Odată cu Noyce şi Intermedia Films, în realizarea proiectului s-a mai implicat scriitorul Christopher Hampton (Legături primejdioase, Carrington), cîştigător al premiului Oscar. Scenariul de la The quiet american a implicat multe provocări pentru Hampton, care a mai adaptat romanul lui Greene The Honorary Consul pentru Paramount la începutul anilor '80.
"Una dintre problemele legate de adaptarea romanelor lui Greene este că în aparenţă totul este prea uşor", spune Hampton. "Trebuie să compensezi lipsa vocii narative - vocea lui Greene este atât de puternică încât trebuie să modifici personajele pentru a le conferi o independenţă pe care nu prea o au în carte".
Lucrând foarte mult cu Noyce, Hampton spune că a abordat adaptarea cu extrem de multă sensibilitate. "Cred că multe dintre filmele despre războiul din Vietnam s-au concentrat prea mult pe subiectul conflictului", spune el. "Phil şi cu mine ne-am dorit ca prin acest film să ne demonstrăm respectul pentru Vietnam şi pentru poporul acestei ţări, nişte oameni remarcabili şi extrem de interesanţi".
Despre distribuţie:
Următoarea provocare adresată producătorilor a fost alegerea distribuţiei, mai ales a celor trei personaje care formau triunghiul amoros - Fowler, jurnalistul britanic experimentat şi cinic, Phuong, tânăra amantă vietnameza a lui Fowler, şi Pyle, ofiţer în aparenţă naiv al armatei americane. Pentru un film care este în acelaşi timp poveste de dragoste şi intriga poliţistă, era important ca producătorii să găsească combinaţia optimă de actori, între care să funcţioneze o anumită chimie".
Prima realizare a fost confirmarea participării lui Sir Michael Caine, de două ori cîştigător al premiului Oscar, care a acceptat să joace rolul lui Fowler. "A sunat telefonul", îşi aminteşte Caine, "şi cineva mi-a spus: "Eşti născut ca să-l joci pe Thomas Fowler. Ţinînd cont de faptul că am fost căsătorit cu aceeaşi femeie timp de treizeci de ani, şi că mi se cere să interpretez un personaj de 58 de ani, aflat într-o ţară exotică alături de o copila de 22 de ani, mi s-a părut a fi un compliment", rîde el
Distribuirea lui Caine a fost crucială, spune Noyce, "deoarece el aduce profunzime personajului Fowler. Michael are capacitatea de a-şi deschide inima în faţa publicului, şi era foarte important ca oamenii să-l poată înţelege pe Fowler".
Caine spune că a fost inspirat în interpretarea sa de Greene însuşi. "L-am întâlnit pe Greene de câteva ori şi într-un fel mă bazez pe el", spune el. A mai petrecut timp şi cu un jurnalist britanic, care l-a vizitat pe platou, şi care a fost corespondent al jurnalului London Times în timpul războiului din Vietnam.
Un alt moment important a fost distribuirea rolului lui Pyle, personajul care dă şi titlul filmului. "În Brendan Fraser am găsit un actor care a interpretat multe roluri credibile", spune Noyce, "astfel încât el aduce o anumită aură personajului Alden Pyle." Fraser a fost interesat de proiect deoarece, spune el, "ştiam că dacă o să accept voi lucra cu cineva la fel de pasionat ca şi mine". Dar după ce a citit cartea lui Michael Caine despre actorie, el recunoaşte şi prezenţa unor motive secundare. "Şansa de a lucra cu Michael s-a dovedit a fi o adevărată şansă pentru mine".
Odată cu distribuirea lui Fraser s-a sfărâmat orice opoziţie privind realizarea proiectului. Filmul era acum aprobat de Intermedia Films, "care a avut curajul de a face acest lucru înainte de a avea un distribuitor american", adaugă Pollack.
După finalizarea distribuirii rolurilor masculine, a urmat cea mai grea sarcină - aceea de a găsi ceea ce Noyce descrie ca fiind "spiritul Vietnamului". Noyce şi responsabila de casting Christine King (Moulin Rouge) au început o căutare "în spiritul demodat al vechiului Hollywood", după cum spune Harberg, pentru a găsi o actriţă care să-şi poată păstra identitatea pe ecran chiar dacă se află în prezenţa unor actori incredibili ca Fraser şi Caine. "Era un fel de căutare a acului în carul cu fîn, aşa că am pus agenţi de casting să lucreze peste tot în lume. Am avut reclame televizate şi linii telefonice permanente, în timp ce Noyce şi King o căutau pe Phuong peste tot în lume".
Începându-şi cercetările în HCMC, Vietnam, King a văzut-o pentru prima oară pe Do Hai Yen din întâmplare, atunci când această a venit la o audiţie cu logodnicul ei, Quang Hai, care în cele din urmă a primit rolul generalului The. Necunoscătoare a limbii engleze, Hai Yen era o candidată fără şanse mari, dar lui Noyce i-a plăcut ceea ce a văzut şi a trimis caseta cu audiţia la Los Angeles. Aceasta casetă a fost văzută de foarte mulţi oameni, şi chiar dacă căutarea lor se afla la început, Hai Yen a devenit un fel de reper la care le raportau pe toate celelalte fete.
Dorind să-şi confirme faptul că găsise "diamantul pe care îl căutam cu toţii", Noyce şi-a continuat căutarea la nivel mondial, audiind peste 500 de tinere vietnameze în Londra, Paris, New York şi Sydney înainte de a se întoarce la Saigon. Prima impresie a lui Noyce se dovedea a fi adevărată - nimeni nu se compara cu Hai Yen.
"Într-un fel, toate tinerele vietnameze pe care le-am audiat şi care locuiau în străinătate îşi pierduseră identitatea, în comparaţie cu Hai Yen. "Mulţi ani după eliberare, Vietnam a fost deconectat de lume, ascuns după o perdea de bambus pe toată durata reconstrucţiei. Pînă de curând, Vietnam-ul era protejat împotriva polarii limbii engleze prin intermediul televiziunii, ceea ce înseamnă ca încă mai poţi găsi pe cineva ca Hai Yen - o adevărată vietnameză a anilor '50.
