Ce se întâmplă atunci când nu mai vrei să fii puternică? Obsedate de conceptul de putere și control, femeile nu își mai permit să fie vulnerabile, să își dezvăluie fricile și propria fragilitate. În spatele unui idealism mult râvnit, dar irealizabil, se ascunde femeia-mamă, femeia-soție, femeia-care-a-fugit-de-război, femeia care nu își asumă nici un rol și e pur și simplu femeie, și alte miliarde ca ele. Deși pare că suntem într-un moment istoric în care femeile o duc cel mai bine, lucrurile nu stau chiar așa. Ioana Flora ne invită în garsoniera ei, un spațiu de reziliență și solidaritate, în care trece prin toate chinurile care însumează neajunsul de a te fi născut în al doilea sex. Fragil/e, deși e despre revoltă, nemulțumire și neputință, e de asemenea și despre foarte multă recunoștință și putere interioară nemărginită, despre a fi uman, ceva mai mult decât om.
Totul începe de la nevoia de a fi autentică, de a nu fi doar o artistă care trăiește vieți ficționale și care nu ajunge niciodată să își spună povestea proprie. Într-un decor tipic postdecembrist (care păstrează ruinele a ceea ce a fost ante-decembrie '89), Ioana se metamorfozează din refugiată de război în mamă, în femeie a străzii, în wonderwoman corporatistă, o victimă a exploatării sexuale, o antreprenoare de la țară, iar la final, se întoarce tot la sine. Toate aceste ipostaze nefiind doar niște instanțe actoricești, ci povești monumentale despre femei care nu au căzut pradă disperării. După o documentare riguroasă realizată de Rucsandra Pop, destinele mai multor ele sunt revelate dramaturgic pentru a deschide un spațiu de dialog despre condiția umană la feminin. Ioana schimbă frecvențele de radio și astfel schimbă rolul pe care urmează să îl joace. Textul monologal scoate la iveală backgroundul protagonistelor, construind ideea generală a unei forțe feminine ferme și de neclintit.
Sufrageria în care Ioana joacă (în cel mai splendid mod) aceste roluri reprezentative societății române, este un spațiu de întâlnire al slăbiciunilor, iar ceea ce le face puternice pe aceste personaje în ochiul spectatorului este momentul de maximă vulnerabilizare la care ajung după un crescendo de decepții. Acest apel la empatie și conștientizare este esențial pentru discursul feminist / feminin de astăzi, căci abordează maternitatea, creșterea unui copil neurodivergent, lupta cu boala, prostituția, întoarcerea la credință și adaptarea socială a femeii în diverse contexte culturale. Pe lângă poveștile femeilor din România, dezrădăcinarea actriței de țara sa natală este încă o ramură a tabloului fragilității, proiectată video, ca o fereastră spre un spațiu îndepărtat, dar nu străin.
Fragil/e reprezintă încă un prilej de a celebra munca invizibilă de zi cu zi a femeilor și o invitație la empatie și sprijin comunitar. În sufrageria Ioanei Flora, femeia este mai mult decât ne putem imagina.
Fotografii din galeriile realizate de Dinu Lazăr și Dan Moruzan, disponibile integral aici - Dinu Lazăr și aici - Dan Moruzan.