***
Csongor Zsolt Nagy e Richard al III-lea. Csongor Zsolt Nagy e Jim Morrison. Deci, Jim e Richard. În III. Richárd / Richard al III-lea regizat de István Albu, premieră decembrie 2024 a Trupei Harag György (de fapt, György Harag) a Teatrului de Nord Satu Mare. La aproape 3 de ani de la premiera cu Woyzeck regizat de același István Albu, când Csongor era Woyzeck, Csongor era Till Lindemann, deci, Till era Woyzeck.
***
This is the end
Beautiful friend
This is the end
My only friend, the end
În original, The End, lansată de The Doors pe 4 ianuarie 1967, are 11 minute și 41 de secunde. La finalul celor 3 ore de Richard al III-lea, Csongo și oamenii lui propun o versiune scurtată la cam 9 minute. A spune scurtată e o glumă. Și încă una proastă. Finalul e, în fapt, somptuos și stoarce ultima picătură de energie din Csongor (voce și bas) și oamenii lui.
Chiar, să-i cunoaștem pe oamenii lui Csongor / Jim / Richard: Evelyn Budizsa (voce, vioară, dar și Lady Anne), Máté Erdei (bas, dar și Rivers), Zsolt Attila Péter (chitară, dar și Brakenbury), Zsolt Orbán (percuție, dar și unul dintre ucigași), Blanka Moldován (clape, voce, dar și regina Margaret), Stella Rappert-Vencz (clape, voce, dar și regina Elisabeta), Szilárd János Szabó (saxofon, percuție, dar și mezinul reginei Elisabeta), Tibor Gál Bodea (trompetă, dar și celălalt ucigaș). 8 muzicanți, 8 actori, 8 artiști. Distribuiți de-a înaltul celor 3 etaje ale schelei roșii cu ajutorul căreia Erika Márton (decoruri și costume) simbolizează rangurile, aspirațiile, visele, locurile din care încep prăbușirile.
Clapa și tobele sunt de găsit la parter, chitarele și vioara au libertate de mișcare pe verticală și orizontală, sax-ul (apropo, Szilárd János Szabó a învățat să cânte la instrument pentru acest spectacol și prestează, printre altele, un solo din People are Strange care nu s-a terminat nici acum în urechile mele) și trompeta sunt de găsit cel mai adesea pe etajele superioara. Acolo unde Richard ajunge cu greu și șade puțin.
La primul etaj, e tronul. Adică, vasul de WC. Alb. Impecabil. Strălucitor. Lénárd Kecskés și Patrik Fleisz sunt oamenii responsabili cu luminile care, în conjuncție cu roșul scenei, albul budei și negrul pantalonilor de piele ai lui Csongor (da, da, cureaua Jim-style e acolo, stați fără grijă, Erika sție ce face!), fac din splendida sală sătmăreană deopotrivă arenă de concert rock și palat de capitat-decapitat regi și rude asociate.
***
The end of laughter and soft lies
The end of nights we tried to die
This is the end
Acolo, în preajma arhicunoscutului final, Csongor cântă, recită, cântă, rostește, cântă, mânuiește sabia, cântă, cade, cântă, moare, cântă. E deopotrivă Richard, Jim și el însuși.
Textul adaptat de actorul maghiar Miklós Vecsei H. (Hamlet-ul lui Tompa Gábor - de fapt, Gábor Tompa - de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, premieră 2021) nu e ușor de descifrat pentru cei nefamiliarizați cu textul shakespearian. Poate că nu e nici decupajul ideal, poate că nu toate scenele beneficiază de idei regizorale super-inspirate din partea lui István Albu. Dar aceste neajunsuri deloc majore trec în plan ultra-secund în fața senzaționalei întâlniri Jim - Csongor - Richard III. Aceasta e o idee genială pusă senzațional în practică.
Csongor Zsolt Nagy nu e bun, e dumnezeiesc! Atenție, în rol de diavol! Pardon, în rolul Diavolului! Dincolo de momentul finalului arhicunoscut, la aplauzele care nu mai contenesc, când degetele actorului numără până la trei la fiecare venire spre avanscenă (urmat mereu de oamenii lui), artistul născut în 1975 la Sfântu Gheorghe e fericit și epuizat. Nu poate da mai mult, nu poate fi mai bun. Mai sus nu există. Ceea ce Richard tânjește întreg spectacolul, să treacă la nivelul următor (apropo, dacă WC-ul e la etajul 1 și saxofonul la 2, ce e de găsit la parterul unde își trăiesc viețile oamenii ca noi și dracii ca Csongor?).
***
The killer awoke before dawn
He put his boots on
He took a face from the ancient gallery
And he walked on down the hall
He went into the room where his sister lived, and then he
Paid a visit to his brother, and then he
He walked on down the hall, and
And he came to a door
And he looked inside
Ce ziceți, se potrivesc versurile de mai sus ale Jim-ului cu Richard-ul?
***
Albu propune și o curajos-inspirată secțiune post-dramatică. Trei dintre actrițe ni se adresează direct, de dincoace de cortină, și rezumă, când și când, scene din text. Dintre cele mai violente, dar nu numai. Efectul e plin de umor, deși uneori gândul zboară la vrăjitoarele din Macbeth. Actrițele dansează (coregrafie Franciska Szabó), fac mișto, istorisesc, cântă, cad, se ridică, râd, plâng și așa mai departe. Sunt legătura noastră de azi, de acum, cu acel Richard III străvechi, străbun. Sunt legătura noastră de azi, de acum, cu acel teatru de demult, din epoca marilor montări by the book. Sunt felul teatrului din 2025 de a-și marca epoca și teritoriul, de a-și afirma prezența, stilistica, substanța.
Înscenarea are un înfiorător de proaspăt și de actual. În epoca în care omenirea cară la greu pumni instituțiilor, legilor (ale oamenilor și ale naturii) și tradițiilor (conform cărora nu distrugem ce-am construit în mii de ani de sisteme social-politice, de artă, știință și evoluție bazate pe rațiune, cunoaștere și empatie), trupa maghiară de la Satu Mare demască suprema nebunie a unui suprem lider (ah, scena când se coace încoronarea lui Richard prin prostirea mulțimii și hălci de carne zboară spre public!) pe bază de riff-uri, solo-uri (măiculiță-mamă, cum sună clapa aia din Riders on the Storm!), sudoare, hohote, umbre, vacarm, lumini, tăcere.
Complotul, trădările, crimele, cedările, abuzurile, minciunile, întâlnirile cu conștiința, toate marile teme din Richard-ul clasic sunt acolo, sunt de găsit (uneori livrate pe repede înainte, alteori prezentate de la o brechtiană distanță, uneori redate cu patos și verism, alteori caricaturizată și voit-îngroșate). Parcă Shakespeare a scris jurnalul de știri al unei seri oarecare și degetul spectatorului alunecă pe butoanele telecomenzii (aici nenorocirile lumii sunt prezentate sec și dinamic, acolo prezentatorul citește de parcă nu înțelege nimic, aici rudele își urlă mortul în platou & în direct, acolo un băiat șade o masă și privește totul cu aer conspiraționist-superior).
***
There's danger on the edge of town
Ride the King's Highway, baby
Weird scenes inside the gold mine
Ride the highway west, baby
Ride the snake, ride the snake
To the lake, the ancient lake, baby
The snake, he's long, seven miles
Slave, I have set my life upon a cast,
And I will stand the hazard of the die.
I think there be six Richmonds in the field;
Five have I slain today instead of him.
A horse, a horse, my kingdom for a horse!
Ride the snake
He's old and his skin is cold
The west is the best
The west is the best
Get here and we'll do the rest
The blue bus is calling us
The blue bus is calling us
Driver, where you taking us?
(foto: Tibor Jäger)
(Timpul & Spațiul reprezentației: 17 ianuarie 2025 @ Sala Mare a Teatrului de Nord Satu Mare)