Și la această vârstă, Dabija confirmă faptul că nu îi plac vorbele mari. Nici cele spuse despre sine sau despre alții, nici chiar cele scrise de Shakespeare. Visul său din 2025 e un exemplu de privire limpede, lucidă și aparent simplificatoare asupra unuia dintre cele mai luxuriante, ademenitoare și provocatoare texte din dramaturgia universală. Pornind de la traducerea lui George Topârceanu, regizorul elimină replici, scene, straturi, construind un spectacol suplu și surâzător (deși...).
Nu altfel procedează Dabija când devine vorba despre decoruri. Dacă în caseta tehnică / pe afișul spectacolului veți constata că nu apare un autor al acestora, este pentru că nu există decoruri. În scena de debut, trupa de meșteri / actori amatori demontează trei panouri ce amintesc de epoca teatrului de carton (scenografic, regizoral, actoricesc, dramaturgic), lăsând în urmă spațiul, ați ghicit, gol (e sarcina lui Sorin Miron, distribuit în Țeapă, meșter & Leul, să livreze cioacă-replici despre filozofia teatrului, cu precădere a regiei, privită din perspectiva specialistului, mai ales a actorului).
În acest cadru, textul & vizual, lipsit de inutile complicații, cuvântul de ordine e relaxarea, amuzamentul, farsa. Fulgurantele trepidații ale Hipolitei (Theodora Stanciu) și micile isterii ale lui Egeu (Alexandru Conovaru) sunt isteț liniștite de atitudinea bonomă, etern binedispusă, a lui Tezeu (Dragoș Huluba). Zbaterile Helenei (Cătălina Mihai) și Hermiei (Andreea Alexandrescu) sunt discret contrabalansate de aerul ceva mai chill & cool al lui Lysander (Lucian Ionescu) și Demetrius (Răzvan Krem Alexe).
Aparențele dark ale unui Oberon, căruia Dorina Chiriac îi conferă un vag aer de Prospero din Familia Addams (minunată vestimentația realizată de Maria Miu!), în conjuncție cu look-ul și manierele de Caliban ale Puck-ului jucat de Alin Florea (cei doi fac un cuplu delicios, cu tot cu baloanele / baghetele lor de săpun), își leapădă degrabă orice potențială urmă de rea intenție, întrecându-se în giumbușlucuri la foc mic. Pofta de amor a Titaniei e distilată de Emilia Popescu într-o poftă de joc & joacă minunat materializată în, printre altele, scena de final, când actrița râde în hohote privind prestația trupei de actori / meșteri. În Zâna Funigel, Andreea Samson (powered by, desigur, Dabija) închipuie, printre altele, croitoreasa teatrului, mereu cu un ochi & o ureche îndreptate spre bârfele amoroase ale, evident, teatrului.
Care trupă (Bucă, meșter & Pyram - Dan Rădulescu, Pană, meșter & Regizorul - Bogdan Cotleț, Foale, meșter & Thisbe - Angel Popescu, Foame, meșter & Luna - Marius Drogeanu, Botic, meșter & Zidul - Ștefan Voicu, plus mai sus evocatul Țeapă, meșter & Leul - Sorin Miron) nu poate să fie altceva decât al 5-lea episod (nu ultimul!) din hohotitoarea serie începută cu acel colosal Pyramus & Thisbe 4 You (septembrie 2009, Odeon). Cine nu râde mai bine nu merge la vot.
Contextul jucăuș-lejer nu exclude, totuși, și existența unor comentarii social-politic-teatrale ale creatorului. În epoca amatorismelor / neprofesionalismelor generalizate (la cel mai înalt nivel al guvernului american, în vaste hălci ale politicii & administrației românești, în lumea teatrală românească, inclusiv când devine vorba de autorul acestor vorbe), Dabija demască impostura, fie ea născută și din entuziasm. În evul în care o grămadă de oameni cu solidă pregătire și amplă experiență aleg plafonarea, confortul, facilul, populismul, jocul (inclusiv teatral) la alibi, cu ochiul la galerie, Dabija premiază entuziasmul, fie el și pasibil de impostură.
A pune în scenă un așa paradox e privilegiul omului care nu înțelege să-și negocieze libertatea de gândire și de expresie. Dabija nu se sfiește să transforme ditai Visul lui Shakespeare într-o joacă vaporoasă de nici două ore, după cum reușește, o dată în plus, să transforme una dintre cele mai jucăușe porțiuni din dramaturgia englezului într-un moment de reflecție despre teatru & lume pentru care l-ar invidia însuși Țeapă, meșter (aka Leul).
(foto din culisele repetițiilor: Cătălina Mihai)
(Timpul & Spațiul reprezentației: 5 martie 2025 @ Sala Radu Beligan a Teatrului de Comedie)