Încurcăturile amoroase și sociale din Atena prind formă pe scena Teatrului de Comedie din București, pornind de la (probabil) unul dintre etaloanele dramaturgiei modernității timpurii: Visul unei nopți de vară de Shakespeare, într-o regie semnată de Alexandru Dabija (asistat de Ionuț Alexandru Moldoveanu). Injectat cu și mai mult umor și semnificații satirice, Visul lui Alexandru Dabija riscă să îi sperie pe cei prea atenți la avertizarea parental advisory (Spectacol nerecomandat persoanelor sub 14 ani), însă riscul este neînsemnat atunci când satisfacția spectacolului e mare. E drept însă că umorul spectacolului e savuros dacă știi să îl guști.
Totul începe cu un decor ce se demontează, câțiva pereți de carton care se dovedesc a fi inutili și sunt imediat scoși din scenă, deconstruind astfel și mitul decorului extravagant necesar ca parte a formulei unui spectacol reușit. Iar ăsta e numai un moment din seria de aluzii-replici la adresa statutului teatrului în scena culturală (română, dar nu cu necesitate) actuală. Unul dintre meșteri își asumă rolul expertului căruia mereu nu îi ajung ceva substanță, ceva profunzime, ceva teatralisme. Pare că acest personaj ia în derâdere anhedonia autoindusă a spectatorilor vis-à-vis de spectacolele minimaliste și tendința de a suprasatura scenele teatrelor cu decor în exces pentru a compensa niște lipsuri de altă natură.
Povestea e aceeași, dar actorii sunt alții. În pădurea elenică a lui Dabija, cuplurile de actori colaborează echilibrat și antrenant, fiind pe rând, dar și concomitent, vedete ale spectacolului. Tezeu și Hippolita (Dragoș Huluba și Teodora Stanciu), Titania și Zâna Funigel (Emilia Popescu și Andreea Samson), Oberon și Puck (Dorina Chiriac și Alin Florea), precum și pătratul amoros plin de exuberanță Hermia-Lysander-Helena-Demetrius (jucați de tinerii Andreea Alexandrescu, Lucian Ionescu, Cătălina Mihai, Răzvan Krem Alexe), în jurul cărora gravitează Egeu (Alexandru Conovaru) constant alarmat de încălcarea legilor Atenei și de răzvrătirea fiicei sale. O dinamică deosebită o are sextetul meșterilor / actorilor amatori ale căror nume ridicole din varianta lui Dabija (dar izvorâte totuși din Shakespeare) rămâne să le descoperiți pe cont propriu (Dan Rădulescu, Bogdan Cotleț, Angel Popescu, Sorin Miron, Marius Drogeanu și Ștefan Voicu).
Spațiul oniric din Visul unei nopți de vară de la Teatrul de Comedie e inedit, iar hazul regizorului e inconfundabil. Astfel, avem acces la un Shakespeare aproape grotesc, dar nu lipsit de luciditate și spirit analitic în observațiile critice inserate printre replicile de amuzament. Sunetul împușcăturii, strigătele de disperare, concurența și tensiunea dintre personaje sunt trăite cu maximă intensitate. În wonderlandul lui Dabija, feeria complotează cu obscuritatea, iar rivalitatea se dizolvă în cooperare. Personajele deși se regăsesc deseori în momente de deznădejde, se distrează participând la scandalurile ateniene, mai ales măgarul antropomorf care is having the time of his life, chiar dacă face parte dintr-un vis care urmează să se sfârșească.
Această montare a visului shakespearean e un antidot împotriva solemnității și gravității cu care suntem obișnuiți să venim la teatru. A devenit un viciu colectiv (mă includ și pe mine în această colectivitate) să intrăm în sala de spectacol cu așteptarea unei răscoli emoționale și a unor răsturnări radicale de percepții. Și uneori chiar ni se întâmplă asta și poate fi cel mai grozav lucru pe care l-am experimentat. Însă uneori o comedie la care râzi continuu și savurezi jocul unei trupe de actori care conlucrează simbiotic poate fi și mai benefic. Și da, mai e loc destul de Shakespeare în teatru... și de acest fel de Shakespeare.
(foto: Mihnea Irimia)