În acest film Bruce Willis pendulează între Gary Cooper în High Noon (la amiază) şi John Wayne din Rio Bravo. Ar fi fost un rol pentru Clint Eastwood în anii '70-'80 (chiar citează din The Gauntlet, filmul lui Clint din 1977). Willis alias Jack Mosley e chel, fanat, şchiop şi alcoholic. Şi mormăie monosilabic de trei ori în film. Pe lângă el "omul fără nume" de la Sergio Leone e The Letterman Show. Şi el trebuie să transporte un prizonier, Eddie Bunker (Mos Def, fostul rapper, mai vorbăreţ decât Willis în toate cele trei Die Hard), cale de 16 străzi, în mai puţin de două ore, martor la tribunal într-un caz care incriminează poliţişti corupţi, printre care fostul partener al lui Jack, Frank Nugent (David Morse într-un rol cât King Kong).
Veteranul de 76 de ani, Richard Donner (The Omen, Superman, seria Arma Mortală, Conspiracy Theory) ne oferă un western clasic, un buddy movie solid, cu atmosferă densă, care lasă loc caracterizărilor şi ale cărui momente de maxim suspans nu sunt focurile de armă. Totul se întâmplă între 8 şi 10 dimineaţa pe străzile din Manhattan (filmate impecabil la Vancouver), în primul film cu poliţişti corupţi şi shoot-out-uri violente în New York de după 11 septembrie 2001.
E un film de Donner sau unul combinat de John McTiernan şi Michael Mann? Întreb, datorită temelor (Mann) şi stilului (raffuri, combinaţii de cadre fabuloase, ritm şi montaj, ceva din stilul lui McT). E Collateral de anul ăsta, pe invers, Willis (Cruise) nu îl învaţă pe Def (Foxx) să fie liber, ci invers, plus relaţia dintre Pacino şi De Niro din Heat, între Morse (un Mare Actor, am zis-o încă de când l-am văzut în Brotherhood of the Rose) şi Willis. În actul trei scenariul lui Richard Wenk o ia razna, dar aici apare The Donner Touch, care duce drama în zona entertainment, după o bună revărsare de adrenalină. Mai există o conotaţie, personajul lui Mos Def se cheamă Edward Bunker (coincidenţa de nume e prea fantastică, fost puşcăriaş, Bunker e autor, scenarist, actor - Mr. Blue în Reservoir Dogs şi a murit vara trecută).
Într-o pauză de respiro, Eddie vorbeşte despre schimbare, despre faptul că puşcăriaşi precum Chuck Berry, Barry White (pe genericul final curge o piesă de Barry White, un alt omagiu al filmului), au putut deveni oameni noi. La care Mosley replică, "Days change, seasons change, people don't change/" Zilele se schimbă, anotimpurile aşişderea, oamenii ba. "Oh, they do". David, partenerul lui Maddie şi Hudson Hawk s-a transformat în Wyatt Earp şi Doc Holliday în acest nou Gunfight at K.O.Corral (cum îi spunea Atto în Black Hawk Down).