*
Într-un regat imaginar, Sylvania - al cărui nume parcă sună cunoscut de undeva -, o regină tânără și frumoasă se căsătorește cu un bărbat la fel de chipeș, dar atras de plăceri de toate felurile. Le va fi dificil să trăiască împreună din cauză că el va trebui să se supună unor reguli și ritualuri de curte care-l plasează constant, ca statut, sub ea, ceea ce-i lezează bărbăția. Într-un alt regat imaginar, Marșovia, situat - în film - la granița de nord cu regatul real al României, o văduvă tânără și bogată, care deține o jumătate din proprietățile ținutului acestuia îndepărtat, decide să-și refacă viața la Paris și să-și mute averea acolo. Pentru a evita dezastrul economic, regele Marșoviei îl însărcinează pe contele Danilo, un afemeiat și hedonist fără pereche, să o seducă pe doamnă și să o rețină, prin căsătorie, de la călătoria proiectată. Doar că neîmblânzitului Danilo îi va fi dificil să se rezume la o singură femeie, chiar dacă soarta regatului depinde de acțiunile lui: pentru el, bărbăția implică libertăți și plăceri nelimitate și zero responsabilități. Asta până când se îndrăgostește cu adevărat de o femeie.Am descris mai sus, foarte succint, plotul, în multe privințe similar, al filmelor Parada dragostei (The Love Parade, 1929), respectiv Văduva veselă (The Merry Widow, 1934), mari succese ale carierei americane a lui Ernst Lubitsch. Există și alte asemănări între cele două - în primul rând, apartenența la genul musicalului operetă, foarte popular în Hollywoodul anilor 1930, și cuplul de actori Maurice Chevalier - Jeanette MacDonald, recurent în musicalurile realizate de cineast la începuturile cinemaului sonor. Sunt filme care îmbină frivolitatea și lejeritatea specifice comediilor sofisticate din această eră cu tonuri mai melancolice, reminiscențe ale culturii est-europene și evreiești care l-au inspirat pe Lubitsch în realizarea lor. Și, ca de obicei în opera sa, sunt filme ce gravitează în jurul iubirii, sexualității și raporturilor dintre femei și bărbați, dar și a celor dintre clasele sociale, fără a avea un ton moralizator, ci mai curând descriind neobosita și insațiabila aspirație a tuturor de fi fericiți și de a trăi numai și numai plăceri.
Pe de altă parte, merită remarcate diferențele dintre ele, deoarece, deși lansate la o distanță de numai cinci ani, sunt concludente pentru două schimbări majore petrecute la Hollywood în acest interval: evoluția spectaculoasă și rapidă a tehnologiei în domeniul înregistrării sunetului și a realizării unor mișcări complexe de aparat, respectiv înăsprirea, chiar în 1934, anul apariției Văduvei vesele, a așa-numitului cod Hays (sau Cod de Producție), un sistem elaborat de auto-cenzură redactat și adoptat de studiourile de film americane.
Din aceste motive, dacă veți veni duminică 23 martie 2025 să vedeți ambele filme, veți putea constata că Parada dragostei e, pe de o parte, mai ireverențios și cu trimiteri sexuale obraznice mai directe (de multe ori, ne putem înroși chiar și azi de apropourile suculente ale partenerilor), fiind în schimb mai static în plan vizual și mai puțin dinamic la nivelul montajului sonor decât Văduva veselă, din cauză că încă sistemele de tip macara, boom-urile direcționate de înregistrare a sunetului și chiar mixajul sonor se aflau fie într-o fază incipientă de dezvoltare, fie nu erau posibile deloc. Deși pare, în consecință, mai brut, mai neșlefuit, filmul compensează prin vervă, prin replicile pline de spirit și prin foarte surprinzătoarele rezolvări scenaristice sau de mizanscenă ale lui Lubitsch.
Văduva veselă, în schimb, deși mai temperat ca ton și mai puțin teribilist, funcționează ca o continuă simfonie minuțios coregrafiată, în care mișcările de cameră ample și numeroase, decorurile luxuriant-baroce și actorii își predau, fără emfază și constant, prim-planul, într-o construcție audio-vizuală pe cât de perfect meșteșugită, pe atât de eficientă în crearea, din doar câteva tușe, a unui univers feeric și închis în sine însuși, autosuficient și stilizat ca o bijuterie, ca un ornament ce nu pot fi niciodată cuprinse, ci doar adorate.
Sunt două filme de o frumusețe plastică și de un rafinament al mizanscenei ce le plasează printre operele de căpătâi ale lui Lubitsch, o dovadă că nu există genuri cinematografice minore, ci doar regizori care nu știu sau nu pot să le reveleze potențialul și farmecul.
(vizual: Vlad Cocieru)
The Love Parade / Parada dragostei
SUA 1929
regie: Ernst Lubitsch
scenariu: Ernest Vajda, Guy Bolton / imagine: Victor Milner / scenografie: Hans Dreier / costume: Travis Banton / muzică: W. Franke Harling / sunet: M.M. Paggi
cu: Maurice Chevalier, Jeanette MacDonald, Lupino Lane, Lilian Roth
Merry Widow / Văduva veselă
SUA 1934
regie: Ernst Lubitsch
scenariu: Ernest Vajda, Samson Raphaelson / imagine: Oliver T. Marsh / montaj: Adrienne Fazan, Frances Marsh / scenografie: Cedric Gibbons / costume: Adrian, Ali Hubert
cu: Maurice Chevalier, Jeanette MacDonald, Edward Everett Horton, Una Merkel
Proiecții urmate de o discuție cu Andrei Voineag și Andrei Rus.
bilete: bilete-parada-dragostei... și respectiv bilete-vaduva-vesela...