Programul a fost conceput în perioada octombrie 2024 - martie 2025 în cadrul cursului de Istorii și practici curatoriale coordonat la UNATC de Andrei Rus, la care au participat masteranzi din anul 1 la masteratul de Arhive audiovizuale: Prezervare și curatoriere și din anii 1 și 2 la masteratul de Filmografie.
Programul cuprinde filmele:
Carmen (Germania, 1918)
Păpușa / Die Puppe (Germania, 1919)
Madame du Barry (Germania, 1919)
Prințesa stridiilor / Die Austern prinzessin (Germania, 1919)
Anne Boleyn (Germania, 1920)
Sumurun (Germania, 1921)
Rosita (SUA, 1923)
Cercul căsătoriei / The Marriage Circle (SUA, 1924)
Prințul student în Vechiul Heidelberg / The Student Prince in Old Heidelberg (SUA, 1927)
Parada dragostei / The Love Parade (SUA, 1929)
O oră cu tine / One Hour with You (SUA, 1932)
Contesa Lily / Trouble in Paradise (SUA, 1932)
Program de viață / Design for Living (SUA, 1933)
Văduva veselă / The Merry Widow (SUA, 1934)
Îngerul / Angel (SUA, 1937)
A opta nevastă a lui Barbă Albastră / Bluebeard's Eight Wife (SUA, 1938)
Ninotchka (SUA, 1939)
A fi sau a nu fi / To Be or Not to Be (SUA, 1942)
RETRO Lubitsch este rezultatul unei colaborări între UNATC I. L. Caragiale, prin Centrul de Pedagogie și Studiul Imaginii "Sorin Botoșeneanu" și departamentul de Scenaristică: Filmologie - UNATC, și Arhiva Națională de Filme și beneficiază de sprijinul Goethe-Institut Bucuresti.
Echipa curatorială: Radu Dumitrescu, Alina Grau, Evelyn Guirguis, Ioana Moraru, Mihaela Popa, Victor Popescu, Hana Stroe, Răzvan Ungureanu, Iulia Vucmanovici.
Vizualuri: Vlad Cocieru.
Coordonator: Andrei Rus.
Coordonator din partea Cinematecii Române: Bogdan Movileanu.
Text curatorial Retro Ernst Lubitschi
Să fi existat oare un cineast mai șarmant și virtuoz explorator al exceselor senzuale decât Ernst Lubitsch? Născut într-o familie de comercianți evrei din Berlin la încrucișarea secolelor, după câțiva ani de activitate în magazinul de pantofi al tatălui (mediu profesional recurent în filmele viitoare), Lubitsch se va reorienta spre teatru, devenind actor în prestigioasa trupă condusă de Max Reinhardt. S-a apropiat de film în timpul Primului Război Mondial, într-un context foarte dificil pentru Germania, care, deși avea să piardă ostilitățile, a rămas cu un premiu de consolare - o industrie cinematografică solidă și extrem de prolifică, coagulată în jurul studiourilor UFA, cele mai avansate în plan tehnologic din întreaga Europă.
După zeci de comedioare de un burlesc pronunțat, ultimii ani ai deceniului 1910 sunt remarcabili prin diversitatea explorărilor sale narative și stilistice, trecând prin comedii, filme de aventuri exotice, filme istorice și melodrame, dar neglijând cea mai populară direcție în plan internațional a cinematografiei germane, aceea a expresionismului. Primul cineast german de renume mondial, mai ales grație succeselor a două filme de mare buget ce tratau sarcastic viața intimă a unor figuri imperiale din trecutul Franței (Madame du Barry) și Marii Britanii (Anna Boleyn), Lubitsch avea să emigreze definitiv în Statele Unite ale Americii, acceptând oferta actriței și producătoarei Mary Pickford de a colabora la realizarea Rositei (1923). S-a adaptat atât de bine în noul context, încât în foarte scurt timp a conferit unui gen, comedia sofisticată, o strălucire și un rafinament de sorginte europeană tot mai particulare.
Demascarea manierată a ipocriziei burgheze, tratarea caustică a sexualității și continua persiflare a rolurilor de gen au devenit o constantă a filmelor americane ale cineastului. Expresia "the Lubitsch touch" ("tușa Lubitsch"), tot mai des invocată pentru a descrie acel "nu-știu-ce" greu de definit al realizărilor sale avea să capete, în timp, proporții mitice, mutând în mod excepțional atenția dinspre narațiune către stilul inconfundabil, marcat de elipse provocatoare, de innuendo-uri și de omniprezentele uși, ce semnalează nu doar treceri între spații contigue, ci și între registre și, mai ales, între instanțe diferite ale întruchipărilor personajelor.
Căci Lubitsch a rămas, de-a lungul întregii cariere, preocupat și fascinat de aparențe, pe care, ca un adevărat gentleman de modă veche, nu și-a permis să le distrugă, ci s-a învârtit perpetuu în jurul lor, uneori ironizându-le, alteori admirându-le sau celebrându-le, dar, în orice caz, respectându-le statutul de piloni ai lumii și societății, ai familiei și relațiilor de cuplu.
Convertirea la sonor a cinematografului internațional nu l-a încurcat câtuși de puțin, ci, din contră, a adăugat arsenalului său artistic un instrument (cuvântul) redutabil în reprezentarea frivolității și jocurilor inerente vieții adulților. Eleganța mizanscenei lui Lubitsch și a manierelor afișate de protagoniștii săi sunt croite pentru a masca, în repetate rânduri, situații și contexte de-a dreptul ultragiante dacă sunt filtrate prin morala burgheză: filmele lui abundă în ménage à trois-uri, în relații promiscue și chiar în reprezentări abia mascate ale plăcerii obținute pe căi masochiste. Dacă există un cineast al perioadei clasice hollywoodiene care să fi reușit să fenteze constant cenzura strictă în privința reprezentării sexualității, cu siguranță Lubitsch a fost acela. Și a făcut-o cu nonșalanță, cu temeritate și cu stil.
Privim astăzi, la o sută de ani distanță, aceste filme și vedem în ele nu doar un document sprințar al unor lumi de multă vreme apuse, ci și corespondențele lor multiple cu epoca noastră. Căci în spatele personajelor interpretate de Greta Garbo, Pola Negri, Jeanette MacDonald, Carole Lombard, Marlene Dietrich sau Ossi Oswalda se ascund femei extrem de puternice și voluntare ce nu se lasă prea des îmblânzite de bărbați, adevărate forțe ale naturii având capacitatea de a da peste cap, fără brutalitate și cu mult umor, status quo-ul. Iar bărbații lui Lubitsch, deși puși pe șotii și veșnic seducători, sunt, în feluri diferite, sensibili și deschiși să exploreze noi și noi posibilități de relaționare cu partenerele lor.
Truffaut considera că "șarmul său malițios" face din Lubitsch un prinț al filmului mondial și avea parțial dreptate. Rămâne, în ciuda trecerii anilor, cel mai rafinat și percutant moralist al sexualității în cinema, un soi de Buñuel ce pretinde că respectă regulile înaltei societăți pentru a-i putea pune înainte o oglindă pe cât de usturătoare, pe atât de flatantă. Dacă manierele îi sunt adaptate conduitei dezirabile în aceste medii sociale, spiritul și atitudinea se apropie de ale "păpușii" Ossi, care scoate limba tuturor și refuză încorsetarea. Ernst Lubitsch e un prinț, dar e și farseur și scamator.