Aplecându-mă spre prima ipostază, voi îndemna la o reflexie asupra a două filme selecționate la ediția din anul 2025. Voi crea un coupé analitic al filmelor A Want In Her (r. Myrid Carten, 2024) și We Are Inside (r. Farah Kassem, 2024) unde avem abordări și perspective distincte prin care suntem martori la procesul lor de întoarcere în locul natal.
A Want In Her
Myrid Carten, absolventă a programului Fine Art la Goldsmiths University of London și Central Saint Martins UAL, încearcă o vindecare a relațiilor familiale întâi printr-o îmbinare a brutului de tip documentar cu inserturi sau coperți ficționale în instalații video pe monitoare și în reflecții în cadrul unor expoziții solo și nu numai în galerii de artă. Propunerile estetice din lucrările expoziționale (Miriam, 2013, Sorrow had a baby, 2021) și personajele principale din acestea, se vor regăsi și în lungmetrajul prezent.
Prin mesaje vocale și conversații telefonice suntem aruncați în intimitatea profundă a familiei destrămate a autoarei. Așa cum își descrie filmul, Myrid ne imersează în lupta ei de a ieși din poziția salvatorului și a victimei și a reuși, în același timp, să își iubească mama.
Încă de la început înțelegem că Myrid, locuind la Londra, încearcă să-și vadă de viață, stând departe de mama ei, Nuala, care este alcoolică, și care tot dispare prin diverse orașe din partea de nord a Irlandei ca un om al străzii. Myrid este readusă des în poziția salvatorului de apeluri ale poliției sau strigătele de ajutor ale unchiului ei Kevin care simte că și-a sacrificat viața având grijă de cei doi frați ai lui, Nuala și Danny care se luptă cu alcoolism, respectiv boli mintale. Alături de Kevin, dar nicidecum în aceeași măsură, Myrid aproape că se forțează să o susțină pe mama ei în procesul de vindecare, încrederea ei în proces pierzându-se treptat la fiecare secvență.
Conflictul interior al lui Myrid este multifațetat, fiecare fațetă îndreptându-se către unul din personajele în jurul cărora pendulează camera de filmat ca un înger păzitor. Documentarul poate fi considerat un portret al mamei sau al voinței ei care asemenea unui casete VHS, funcționează cu PLAY, PAUZE, REWIND și FORWARD. Celelalte personaje, chiar dacă vorbesc și despre ele însele, o fac doar în raport cu Nuala. Există un alt personaj absent care intră în contrapunct cu ceilalți, anume bunica, mama Nualei, care prin moartea ei, a destabilizat nucleul familiei.
Filmul este structurat vizual în cinci chei estetice care se montează în principiu în funcție de testimonialul personajului principal, dar unele dintre ele sunt inserate și ca respiro, laitmotive sau final de capitol. Cheia folosită cel mai mult este cea a documentarului participativ în care Myrid, având ca scut obiectivul camerei, urmărește dinamic personajele și discută cu ele despre trecut, prezent și viitor. De asemenea, există cadre statice, compuse cu luft mare pentru a accentua tensiunea dată nu doar de problemele de sănătate ale personajelor, ci și problematica succesiunii celor două case care au fost încredințate doar unuia dintre frați.
A doua cheie este cea performativă în care o vedem pe Myrid în arhiva familiei pe care de mică ea o filma. Astfel le descoperim pe celelalte personaje în aceleași spații, dar care nu mai sunt decrepite, ci mai tinere ca personajele reale. Myrid, însă, nu se lasă și ne arată și alte înregistrări care pe cât sunt de confuzante, pe atât sunt de cutremurătoare. Ea și prietenele ei din copilărie se filmează jucând diverse scenete din telenovele, dar care pot fi și preluate din ce au văzut în jur în familie, precum certuri, despărțiri aproape violente care pornesc de la băutură. Copilele și adolescentele joacă atât roluri de femei, cât și de bărbați de vârste diferite cu o naturalețe care ilustrează contextul traumatic preluat ca un joc de copii normal.
A treia cheie este una transcedentală în care camera de filmat își ia, la propriu, zborul sau plutește ca un balon cu heliu pe lângă tavanuri. Obiectivul este unul larg, deformat fish eye, care, prin montaj, va deveni mintea Nualei care se disociază sau a sufletului ei care de multe ori a vrut să îi părăsească trupul.
A patra cheie este cea poetică care se va combina în ultimul capitol cu latura actantă a autoarei pe care o cunoaștem din lucrările ei de instalații video. Ca laitmotive vom avea cadre statice sau în mișcare lentă și controlată cu natura rece irlandeză. Câteva din aceste cadre fac parte din instalația video The Divide Turn din 2014 în care Nuala se împământează, întinzându-se pe mai multe suprafețe, pământ sau asfalt, de lângă munții din Bealtaine.
A cincea cheie este cea care o definește pe Myrid ca artist vizual mai mult decât regizor sau personaj al filmului, pentru că o vom vedea pe ea în galeriile în care Nuala este expusă pe monitoare în încadraturi variate. De asemenea, Myrid are o decorporalizare brechtiană în care, într-un prim plan larg, face un sincron de sunet cu un testimonal al mamei ei, ca și cum mama ei există în ea și acum iese la suprafață.
Tema traumei generaționale și cea a suprapunerii personajelor sunt recurente în arta ei. Myrid nu încearcă să le justifice, ci, cum spune și ea, se luptă să iubească și să nu fie distrusă, în același timp, de iubirea pe care o poartă celor care i-au fost călăi.
Notă: Filmul A Want In Her va rula în București în cadrul One World Romania, 2025, pe 11 aprilie 2025 (ora 18,00) și 13 aprilie 2025 (ora 18,00), la Cinema Elvira Popescu, respectiv Cinemateca Union. În perioada 14-30 aprilie 2025, filmul va fi disponibil în cadrul One World Romania online.
Citiți continuarea acestui articol aici.