Sepsi Theater ShowCase2 s-a desfășurat în perioada 26 martie - 3 aprilie 2025 la Sfântu Gheorghe, programând producții realizate în 2024 și 2025 de Teatrul Andrei Mureșanu, Teatrul Tamási Áron și Studio M.
Al doilea spectacol programat în cadrul Sepsi Theater ShowCase 2025 a fost A vihar / Furtuna de William Shakespeare în regia lui Viktor Bodó, producție cu premiera în octombrie 2024 a Teatrului Tamási Áron (TASZ).
Un tunet puternic marchează debutul reprezentației. O lumină albă, puternică, și un șuvoi de fum pătrund pe scenă de undeva din stânga. Tot de acolo apar Prospero (Tibor Pálffy) și Miranda (Zsuzsanna Vass). Prospero are un halat cu glugă. Miranda merge adormită, ținându-se de poalele halatului. Vom afla mai târziu că halatul e elementul de vestimentație care marchează accesul la magie al lui Prospero (costume: Bori Zatykó). Actorul fixează publicul (așezat pe rândurile tribunei plasate pe scena Sălii Mari a TASZ), întinde brațele și privește în sus. Cartea, agățată de o sfoară, cade la câțiva centimetri de palmele sale. Odată deschis, tomul lasă să se audă voci suprapuse. Sunt vocile actorilor așezați pe scaune în partea din spate a scenei și ale celor care stau în picioare, pe pasarela din înaltul scenei. Prospero închide cartea, vocile tac.
"Ariel!", rostește Tibor Pálffy. Se aude un zgomot ca de apă trasă la toaletă și apoi apare, din dreapta, Janka Korodi (Ariel), împingând o mașină de spălat. O parte din public râde. Cu un gest desprins dintr-o reclamă TV, actrița așază recipientul de Ariel pe mașină. Tot publicul râde. Ariel ia o gură din recipient, face gargară și scuipă lichidul albastru în recipientul pentru detergent al mașinii. Motor!
Furtuna regizorului maghiar Viktor Bodó propune multiple momente de subliniere a caracterului teatral, ficțional, non-real a ceea ce vedem pe scenă. Actori care ies din rol cu maximă ușurință, actori care intră în rol la vedere, lumini de scenă mixate cu lumini de sală, scene intense emoțional întrerupte brusc pentru o gură de apă și apoi reluate la aceeași intensitate, cărămizi care sunt numite săbii și așa mai departe.
Sunt momente când Prospero al lui Tibor Pálffy pare un regizor de film pe un platou exersând diverse cadre pentru o filmare ce urmează să înceapă. Există ceva fellinian în felul în care e înscenată, de pildă, furtuna ce urmează prologului (vacarm, trupuri agitate, brațe fluturând o imensă prelată transparentă de plastic, zgomote produse live din felurite instrumente și obiecte), ori în felul în care Prospero vine în fața spectatorilor pentru a le spune, aparte, un monolog, pentru a face, apoi, un pas în spate și a privi, așezat adesea alături de Ariel, scenele în care joacă ceilalți.
Sunt alte momente când spectacolul de la TASZ pare o meditație asupra teatrului, un exercițiu de interpretare a unui text faimos pus în slujba unei meditații mai ample despre rosturile artei teatrale. La răstimpuri, ce vedem pe scenă pare a fi spectacolul minții unui singur om, Prospero, care, cu ajutorul unui duh nevăzut de ceilalți, Ariel, aduce vremelnic la viață personaje și întâmplări-cheie din viața lui. Nu lumea întreagă caută să o reașeze pe făgașul dreptății faimosul personaj shakespearian, ci propria sa viață, propriile sale neliniști, propriile sale afaceri nerezolvate cu trecutul. Un duce exilat pe o insulă? Tibor Pálffy și al său halat evocă, mai degrabă, un bărbat izolat în sufrageria propriei case.
(Timpul & Spațiul reprezentației: 27 martie 2025 @ Teatrul Andrei Mureșanu din Sfântu Gheorghe)
(Continuarea textului va fi publicată în numărul 3-4/2025 al revistei Teatrul Azi)