O fermă este într-o bună zi ocupată de animalele exploatate și prost tratate, care se revoltă împotriva stăpânului lor, Jones. Acestea hotărăsc să creeze și să trăiască într-un sistem bazat pe egalitate, "animalismul" și denumesc Ferma de la conac - Ferma animalelor. Se scriu principiile noii vieți comunitare care vor fi apoi, rând pe rând, încălcate / modificate. Treptat, se creează o ierarhie internă, în care "toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale, decât altele".
Ferma animalelor este o alegorie politică a egalitarismului revoluționar de tip comunist, ce devine opresiv, căci noii conducători ajung să își dorească să fie ca cei pe care i-au înlăturat.
George Orwell a fost un autor incomod, considerat "reacționar", care nu credea în existența literaturii apolitice. Pentru Orwell, scrisul era o modalitate de a răspândi ideile în care credea. Arta ca modalitate de popularizare ideologică, așa cum s-a întâmplat și la noi după 1945. Într-o epocă a corectitudinii politice, el afirma libertatea de conștiință și cea de exprimare, definind libertatea ca fiind "dreptul de a spune oamenilor ceea ce nu vor să audă". Socialist ardent, scriitor angajat, Orwell a criticat totalitarismul stalinist, devenind astfel indezirabil în rândul adepților stângii. A făcut-o însă din interiorul mișcării, iar cartea sa Ferma animalelor denunță excesele sistemului, modul în care acesta fost pus în aplicare, felul în care puterea corupe, dar nu pune sub semnul întrebării natura sistemului. Iată ce scria autorul într-un articol din 1941: "Socialiștii nu susțin că trecerea la colectivism va face ca viața oamenilor să fie mai fericită, mai ușoară sau mai liberă imediat. Dimpotrivă, tranziția poate face ca viața să devină aproape de nesuportat o lungă perioadă, aproape sute de ani (sic!). Există un anumit țel pe care trebuie să îl atingem, pe care știm că îl vom atinge și calea spre el poate trece prin niște locuri îngrozitoare (sublinierea îmi aparține). (...) Acesta este destinul nostru și de el nu putem scăpa: dar cum îl putem împlini și cât de repede depinde numai de noi. Socialismul - deținerea centralizată a mijloacelor de producție, plus democrație politică - este următorul pas necesar către comunism."[i]
The grand spectacle
Ferma animalelor a stârnit reacții adverse încă de la apariție, dar s-a bucurat de o mare popularitate. Ce ironie că romanul ferventului socialist devine, la scurt timp după moartea autorului, în timpul Războiului Rece, un simbol al luptei anticomuniste! Neîndoios la acest fapt a contribuit și realizarea unui film de animație, în anul 1954 ,din care vedem un foarte scurt fragment și în spectacol. Firma de animație Halas and Batchelor, creată în 1940 pentru a face filme de propagandă antifascistă la cererea Ministrului de Informații și Oficiul de Război britanic, a făcut Ferma animalelor, primul lungmetraj de animație din Marea Britanie cu un mesaj puternic anticomunist. Finanțatorii filmului au modificat însă în mod semnificativ finalul: animalele se revoltă și dărâmă noua dictatură.
Cartea a fost ecranizată, dramatizată, adaptată pentru teatru radiofonic, pentru primul desen animat de lungmetraj britanic, cum am văzut, dar și pentru benzi desenate. A inspirat chiar un hit cu iz hippy, Animal Farm, în 1968, al formației britanice, celebre în epocă, Kinks. Des montată pe scenele lumii, s-a jucat cu măști, fără, ca teatru fizic, ca musical pentru liceeni. În 2022, Robert Icke dramatizează și montează textul cu păpuși mari, mânuite cu tije. S-a scris și o operă cu același titlu, care a avut premiera la Dutch Opera Theatre (compozitor Alexander Raskatov), în 2023. Interesul pentru carte, cu mesajul său antitotalitar și puternic egalitarist a rămas și a fost menținut viu până în zilele noastre. (Chiar la începutul lui iunie 2025 se va lansa un nou desen animat de lungmetraj, o co-producție dintre Canada, Regatul Unit și Statele Unite).
Dramatizarea și montarea lui Andrei Huțuleac de la Teastrul Mic abordează textul cu fidelitate și măsură, fără amputări masive, într-o cheie esențial ironică. Propune ca spațiu de joc cadrul unei repetiții de teatru. Pe scenă, spectatori și actori stau la o masă foarte lungă, ce devine uneori și podium. Povestea se desface dinamic, ca o narațiune polifonică, în care actorii povestesc și joacă rolurile, pe măsură ce relatează. Ritmul este alert, bine construit, contrapunctat de câteva songuri. De câteva ori, interpreții ies din roluri, reamintindu-ne că asistăm la o repetiție. Fără să ducă spectacolul în zona problematicii omului sau maselor cu puterea, în aspectul ei general, Ferma animalelor de la Teatrul Mic este un spectacol antrenant, de o vervă contagioasă.
În propunerea lui Andrei Huțuleac, marele joc al istoriei este gândit mai puțin ca o meditație menită să ne cutremure și / sau să ne înțelepțească și mai mult ca participare nemijlocită la spectacol, grand spectacle, propunând soluția râsului detașat, care descătușează (deși niciodată nu știm cine râde la urmă). Nu lipesc nici trimiterile la "animalismul" autohton, cum este momentul de neo-folclor al socialismului naționalist de tristă amintire, din epoca ceaușistă.
Regizorul alege să păstreze tonul general, perspectiva într-o zonă luminoasă, surprinzător chiar veselă, chiar și atunci când textul orwellian capătă accente sumbre. Evitând drama, spectacolul reușește să nu dea impresia de farsă. Scenele când tovarăși sunt declarați trădători și uciși, sunt stilizate ̶ o execuție devine o dungă roșie făcută cu pensula. Aceeași opțiune se regăsește în personalizarea (aferentă personajelor): într-o lume a conformizării, Calul Boxer, simbol al maselor, poartă o... mănușă de box, Napoleon, Pig Brother o pernă de călătorie pentru gât, etc.
În final, fără să îndemne la contemplație, spectacolul lasă la latitudinea spectatorilor să decidă care din -isme se repetă istoric: marxismul, socialismul sau alt -ism comunitar.
Lupta pentru moara de vânt
Moara este pentru Orwell simbol al evoluției științifice și tehnologice, aducătoare de confort și de schimbări societale. "Mașinile (de tocat paie, mașini de muls) vor face toată munca, în timp ce noi după pofta inimii vom sta pe câmp susținând conversații" declară personajul Snowball în piesă.
Unele din observațiile lui Orwell scrise încă din 1937 reluate apoi și în Ferma animalelor sunt de o uimitoare actualitate. Iată de pildă ce scria în 1937 în Drumul spre Wigan Pier privitor la faptul că mașinile, preluând multe sarcini, vor elibera oamenii, care astfel vor avea timp de altele, de hobby-uri. "Într-o lume complet mecanizată nu mai este nevoie de hobby-uri, chiar munca creativă va fi înlocuită de mașini pentru că într-o lume în care totul poate fi făcut de mașini, spune Orwell, totul va fi făcut de mașini", "mașina, atâta timp cât există, omul are obligația de a o folosi" iar "tendința progresului mecanic este de a zădărnici nevoia omenească de efort și creație."[ii] Uluitor, dacă ne gândim că atunci când scria aceste rânduri, în 1937 nu exista computer, implicit nici internet și tot ceea ce azi ne acaparează viețile, sistemele de socializare generatoare de dependență. Cu atât mai actual sună azi, când se vorbește tot mai mult despre felul plin de creativitate în care oamenii își vor putea folosi timpul, odată ce mașinile vor prelua multe din muncile făcute azi de om. Dar, tot Orwell scria că munca nu este numai o necesitate, ci și un drept și este inteligent felul în care autorul aduce în atenția publicului acest aspect.
Sub raportul expresiei, efortul de creație al echipei este notabil. Actorii trupei sunt implicați în diferitele faze ale procesului de creație, de la coregrafie, sound design, până la compoziția songurilor (Oana Pușcatu). Andrei Brădean la tobe le acompaniază pe Oana Pușcatu și Silvana Mihai care interpretează cântecele.
Personajul lui Napoleon este creat de Andreea Grămoșteanu care prin atitudini, prin privire, prin gesturi redă cu o remarcabilă disponibilitate parșivitatea lipsită de scrupule și setea de putere a porcului cel mai egal dintre egali, Pig Brother, în plasticizare condensată.
Vlad Logigan redă cu mare volubilitate rolul lui Squealer, mâna dreaptă a lui Napoleon, porcul inteligent, versatil, care găsește pentru toate excesele și ororile o explicație acceptabilă.
Oana Pușcatu speculează foarte bine potențialul comic al caracterului Maiorului și al replicilor lui Snowball.
Silvana Mihai conturează cu finețe și nuanțat iapa Mollie, trecând cu același firesc la alte roluri mai mici.
Virgil Aioanei este de o justă naturalețe în rolul lui Boxer, calul care simbolizează masele. De o dezarmantă bună credință dusă până la sacrificiu, pentru orice problemă, el are mereu aceleași două replici: "O să muncesc mai mult" și "Tovarășul Napoleon are mereu dreptate."
Viorel Cojanu realizează o miniatură savuroasă a Corbului Moise. Foarte sugestiv este și Andrei Brădean în rolul lui Benjamin.
Muzica servește în mod inteligent intențiile regizorale, decorul are marca unei simplități distopice, cunoscute din perioada dinainte de decembrie 1989.
Fără să își propună să aducă noi direcții de interpretare a textului orwellian, Ferma animalelor de la Teatrul Mic este un spectacol expresiv, reușit în care actorii se disting prin jocul scenic interpretat cu efervescență.
(foto: Anastasia Atanasoska)