25 de filme de la TIFFu' de peste gârlă (partea I) - Toronto International Film Festival, 2024

Până când Toronto International Film Festival (TIFFu' ăl mare, cum îi zic eu) n-apucă să facă 50 de ani (în septembrie 2025), iată câteva titluri de la cea mai recentă ediție, proiecții de la TIFF Lightbox (casa ultramodernă a festivalului, care are mare grijă de cinefili ei - de la scaune ultra-comode și AV de ultimă oră, la cocktailuri fine și popcorn organic).

Așadar, în ordinea numerelor de pe tricouri (adică alfabetic-aleatorie):
1. All of You
de: William Bridges
cu: Imogen Poots, Brett Goldstein
Nu mă omor după romcoms, dar mă binedispun poveștile (bine spuse) despre relații platonice care se învârtoșesc și se încheagă (de obicei cu cocoloașe...). Goldstein e mai puțin țepos decât in Ted Lasso iar Poots iese cu bine din șablonul Magic Pixie Dream Girl. Filmul are doar o hibă: a ieșit în lume prea aproape de Past Lives - the romcom for people who don't like romcoms!

2. All We Imagine as Light
de: Payal Kapadia
cu: Kani Kusruti, Chhaya Kadam
Internul/a lui B. Obama a avut dreptate să includă acest titlu în topul anual al fostului președinte. Magic, poetic, delicat, sfâșietor - adjectivele curg ușor... Emoțiile sunt reținute, ritmul e răbdător, iar sărăcia Indiei de azi nu e nici sublimată, nici exploatată. Singurătatea doare, chiar și când e împărtășită cu alții. Un film despre pasiune - plin de compasiune. Documentarista Kapadia pășește cu dreptul în lumea cineaștilor de ficțiune.

3. Anora
de: Sean Baker
cu: Mikey Madison, Mark Eydelshteyn, Yura Borisov
La mijloc de drum in marșul ei (triumfal, desigur) de la Cannes la Oscaruri, Anora s-a oprit și a mai sucit câteva (multe) capete la Toronto. Baker aduce din nou (cvasi)necunoscuți în prim-plan ca să spună o poveste parcă programată să rupă gura târgului festivalier, să smulgă o lacrimă (sau două) publicului larg și să tragă g-stringul peste ochii unor votanți iute dătători de premii. Madison face un real tur de forță, dar Borisov aproape că-i fură filmul de sub tocurile alea cui, iar cuplul de armeni face toți banii.

4. The Assessment
de: Fleur Fortuné (la debut!)
cu: Elizabeth Olsen, Himesh Patel (Yesterday), Alicia Vikander
Am zis deja că nu-mi plac comediile romantice... dar când au 1. un fundal plăcut-post-apocaliptic și 2. dezbateri adânci despre natura umană (și părintească), sub-semnez cu entuziasm! Olsen & Patel sunt o pereche care o duce foarte bine într-un viitor în care cu toții suntem nemuritori și... nu reci, dar sterili(zați). Ca să se califice pentru a avea un copil, cuplul trebuie să (pe)treacă o săptămână cu un evaluator care locuiește cu ei. În poate cel mai bun rol al ei de până acum, Vikander e cuceritoare: invazivă, manipulatoare, posibil dusă cu capul, și, în cele din urmă, extrem de vulnerabilă. O încântare!

5. Babygirl
de: Halina Reijn (Bodies Bodies Bodies)
cu: Nicole Kidman, Harris Dickinson (Triangle of Sadness), Antonio Banderas
În veșnică (mai nou) căutare de roluri de bad(dish) girls, Kidman e acum o CEO... ce-o (pardon my French) arde cu un intern - internă e și frustrarea sexuală de acasă (cu un Banderas într-un contre-emploi delicios) - un deliciu pentru profesioniștii de HR, care-și văd toate regulile încălcate - încălecate mai sunt căile doamnei noastre Nicole... Olé!

6. Bird
de: Andrea Arnold
cu: Nykiya Adams (debut), Franz Rogowski, Barry Keoghan (Saltburn)
Arnold (nu el, ea) is back și (ne) lovește din nou în plex cu o poveste de adolescență, un fel de Florida Project din council estates britanice. Adams e formidabilă, Rogowski e în parametrii lui obișnuiți, pendulând între adorabil și insuportabil, iar Keoghan e... ăl mai Keoghan dintre toți Keoghanii! Deși povestea se cam pierde în meandre precum personajul lui Rogowski, virajul final dinspre mizerabilism tragic spre realism magic m-a luat pe nepregătite, așa că nu vă stric surpriza.

7. The Brutalist
de: Brady Corbet
cu: Adrien Brody, Felicity Jones, Guy Pearce
Maximalist la maxim: de la durata de 215 minute (cu o pauză salutară - și salutată! de public), la filmarea în VistaVision, pe care a trebuit s-o gugăluiesc. Așa cum alții în sală îl gugăluiau pe László Tóth, personajul interpretat de "two-time Holocaust survivor" Adrien Brody (The Pianist). Un film care, ca și stilul arhitectonic cu pricina, te impresionează fără să te miște. Un alt produs pe comandă pentru anotimpul când cad premiile.

8. Conclave
de: Edward Berger (Im Westen nichts Neues / All Quiet on the Western Front)
cu: Ralph Fiennes, Stanley Tucci, John Lithgow, Isabella Rossellini
Unde-i Ralph Fiennes, hop și eu, ca într-un pelerinaj cinematografic. Am ajuns, din fericire, la acel moment din istorie unde domnii Fiennes și Tucci pot fi sanctificați fără nicio abținere, iar marca supremă a unui personaj negativ e vapingul... Iar La Rossellini merită să fie concomitent papă, rabin-șef și ayatolah! Știu că unii l-au categorisit drept The Real Housewives of Vatican City dar... finalul? Neașteptat e puțin spus! Filmul meu favorit de la TIFFu' ăl (de peste) mare.

9. Dahomey
de: Mati Diop
Din Benin la Berlin. Ursul (evident) de Aur pe 2024. O bijuterie din inima Africii. Un poem vizual de 68 de minute în care te imersezi ca într-un ocean negru, filmul explorează repatrierea unor piese de tezaur din regatul Dahomey (acum Benin) jefuite de coloniștii francezi. Mati Diop are ideea să dea voce artefactelor pe parcursul călătoriei lor transcontinentale și, mai apoi, în ultimul act al filmului, unor studenți locali care dezbat cu aprindere rolul acestor obiecte în Beninul de astăzi. Fascinant!

10. The Friend
de: David Siegel, Scott McGehee
cu: Naomi Watts, Bill Murray, Bing (în rolul lui Apollo, dogul german)
O dramedie (scuze...) spumoasă, dar nu siropoasă. Un studiu de personaj à la Nicole Holofcener. O scrisoare de amor adresată comunității canine. O parabolă - simplă, dar nu simplistă - despre durerea provocată de pierderea unui om drag. Grea, ca un dog german pe un pat deșelat. În plus, cea mai bună interpretare canină de la Anatomie d'une chute încoace.

11. Hard Truths
de: Mike Leigh
cu: Marianne Jean-Baptiste
Leigh, regizor umanist prin excelență (și excelent regizor), ne face un cadou otrăvit: Pansy (LOL) e amară (și amărâtă din astă cauză) - cu străini oarecare, cu cei (vorba vine) apropiați și - cel mai trist - cu ea însăși. Un master class marca Marianne Jean-Baptiste despre cum să pui o maladie psihiatrică pe ecran: cu tensiune, mânie, disperare și durere. Un film la care e greu să te uiți, dar e și mai greu să-l uiți.

12. Heretic
de: Scott Beck, Bryan Woods
cu: Hugh Grant, Sophie Thatcher (excelentă în Companion!), Chloe East (The Fabelmans)
Genul: de groază. Specia: șoriceii și pisica. Două tinere misionare bat la ușa unui domn (mai) în vârstă, care e foarte politicos, dar pare a avea un cui (oops!) împotriva religiei. What can go wrong?... Totul! Renașterea lui Hugh Grant (Grantenaissance?) continuă cu acest horror zemos, cu turnúri neașteptate, fiori literali și cerebrali, și... Hugh Grant, l-am pomenit pe Hugh Grant?

13. Ink Wash
de: Sarra Tsorakidis
cu: Ilinca Hărnuț, Kenneth Christensen, Radouan Leflahi
Singurul film românesc din festival. Deși mă feresc s-aduc așteptări subiective cu mine în sala de cinema, mi-am dorit mult să-mi placă primul lungmetraj al Sarrei Tsorakidis, după precedentele ei scurtmetraje, Iedera și Kaïmos, care au totalizat o oră de cinema extrem de promițător. Din păcate, l-am găsit prețios, și pe alocuri, chiar găunos - cu excepția scenei de deschidere, care mi-a adus aminte în mod plăcut de Iedera. Deși povestea e centrată în jurul unei artiste ca la 30 de ani, cu chinurile și dilemele de rigoare, în mod cu totul surprinzător, la Q&A-ul cu publicul, Tsorakidis și Hărnuț (care au scris și răs-scris scenariul împreună timp de 5 ani) au insistat pe o poveste secundară legată de ceva contrabandă cu lemne, pe care dacă clipeai o dată, o pierdeai. Posibil ca acea povestioară să fi avut o pondere mai mare într-una din versiunile de scenariu abandonate. Vorba sloganului: Păcat, păcat / De pixelul vărsat...