Între real și ficțional - Sebastian

"Teatrul îndeplinește într-o cultură o funcție de sinteză pe care niciun alt gen nu și-o poate asuma. El reprezintă punctul direct de contact al unei culturi cu publicul. El mai reprezintă laboratorul în care sensibilitatea unei epoci își găsește, își formulează, își legiferează conștiința de sine. Toate drumurile de artă se întâlnesc în teatru [...] Teatrul ajută circulația valorilor, limpezimea lor, selectarea lor. Când teatrul abdică de la această chemare, el anulează o întreagă funcție de cultură.", scria dramaturgul, romancierul, eseistul Mihail Sebastian, de la a cărui dispariție s-au împlinit în acest an, 2025, optzeci de ani.

Teatrul "Maria Filotti" din Brăila, orașul natal al lui Mihail Sebastian (Iosif M. Hechter, pe numele real), ca un alt omagiu adus dramaturgului, dincolo de celebrele lui piese montate de-a lungul anilor pe scena instituției, prezintă publicului brăilean, și nu numai, spectacolul Sebastian de Matei Lucaci-Grünberg. Autorul-regizor Matei Lucaci-Grünberg, care a realizat și montarea Scene din viața Mariei Filotti, atât în ceea ce privește textul cât și regia, concepe un alt spectacol cu valoare documentară, fundamentat pe o cercetare meticuloasă a operei, dar și a paginilor de jurnal semnate de Mihail Sebastian. Este o montare la care publicul va trebui să vină "cu lecțiile făcute", însă, pentru a putea descifra sensurile interferente ale textului, dimensiunile sale ascunse, pentru a-i putea aprecia rafinamentul și puterea evocatoare a scenelor, din scriitura lui Matei Lucaci-Grünberg.

Pornind de la piesa neterminată a lui Mihail Sebastian, Insula, Grünberg construiește o acțiune care se petrece pe mai multe niveluri, coagulând scenele din textul lui Sebastian cu momente ce reflectă realități umane și sociale din ultimii ani de existență a dramaturgului. Matei Lucaci-Grünberg exemplifică, prin sensuri transparente, modul în care viața reală a lui Sebastian, cu prietenii și trădări, cu fascinanta lume a teatrului, cu iubirile neîmplinite, metamorfozate în personaje, nume, întâmplări, cu absurdul războiului și al realităților politice, se reflectă în creația sa. Realitatea vieții lui Mihail Sebastian și ficțiunea din Insula se suprapun inteligent în spectacol, prin tainice înțelesuri, creând tensiune și interpretare scenică fertilă.

Spațiul de joc, sugestiv conceput de scenograful Iulian Vâlsan, în perfectă simbioză cu viziunea regizorală a lui Matei Lucaci-Grünberg, împletește cu expresivitate decorul naturalist, cu piese de mobilier și de recuzită, care te proiectează în epoca lui Sebastian, cu elementele suprarealiste, ce sugerează o lume pe dos, golită de substanță, vezi crengile și scaunele desfundate, legate cu susul în jos, ce atârnă din podul scenei, sau ecranul transparent prin care spectatorul urmărește senzuala scenă a îmbăierii. Decorul permite astfel ca acțiunea să se desfășoare pe mai multe niveluri, sugerând locuința lui Sebastian, pe cea a lui Leny Caler sau pe cea a lui George Vraca. Costumele spectaculoase, cu precădere cele feminine, sunt inspirate din moda anilor '30 - '40, ilustrative pentru epocă, reușind să valorizeze actorii în personaj.

Acțiunea debutează în Bucureștiul anilor '40, aflat în război, iar personajele sunt reprezentate de cercul de prieteni ai lui Mihail Sebastian, prieteni din lumea teatrului, actorii George Vraca, Leny Caler, Marietta Sadova, pictorița Zoe Ricci, criticul de teatru Scarlat Froda și scriitorul Camil Petrescu, la care se adaugă mama dramaturgului și proprietăreasa locuinței lui. După o premieră, în seara zilei de 23 august, în locuința dramaturgului este lecturat, la prima vedere, textul piesei la care lucra Sebastian, o piesă cu un titlu încă nefinalizat, posibil Insula. Personajele Insulei, tânăra Nadia, bancherul Manuel, celebrul fotbalist Bobby II, Directorul, Dactilografa, Agentul, Proprietăreasa, ș.a. sunt interpretate pe rând, de prietenii lui Sebastian, cu teatralitatea necesară și prețiozități în vorbire, cu ludicitate, diferențiind, cu dozajul potrivit, personajele din ficțiune de cele din realitatea spectacolului, în actul întâi, pentru ca mai apoi să fie citite chiar și de mamă, în al doilea act, sau de proprietăreasă, în cel de-al treilea.

Momentele comice se împletesc cu cele dramatice, realitatea cu ficțiunea, bombardamentul din Insula cu cel din Bucureștiul acelei seri, povestea de iubire din plan ficțional, cu cea din realitatea lui Sebastian. Personalitățile din cercul lui Sebastian, actorii, scriitorul, criticul de teatru, devenite personaje, sunt conturate cu inventivitate de Matei Lucaci-Grünberg, din replici ilustrative, din crize nervoase sau comportamente ridicole. Planurile se suprapun inteligent, uneori în oglindă, la fel și unele replici, vezi scena dintre Leny și Mihail, pe un nivel, și cea dintre Nadia și Manuel, pe celălalt nivel.

Actul al doilea începe cu ziua de 18 octombrie 1944, ultima aniversare a lui Sebastian, iar cel de-al treilea cu ziua de 29 mai 1945, ultima din viața dramaturgului, dispariția fiind concepută discret, în urma unui țipăt. Prietenii reuniți în locuința lui Sebastian în actul trei nu își propun să rezolve dilema - sinucidere sau accident, ci, spre finalul spectacolului confirmă forța teatrului, a creatorilor, de a continua, dincolo de crizele istoriei, dincolo de dispariții în eternitate. Opera autorului, perpetuă, poate învinge timpul.

Liviu Pintileasa (Mihail Sebastian), creează cu inteligență scenică, cu alternări de ritm, profilul identitar al dramaturgului, subliniindu-i printr-un joc expresiv sensibilitatea, neliniștea, tristețea iubirilor neîmplinite, a momentelor dramatice din existența sa. Ileana Ursu (Leny Caler, marea iubire a lui Sebastian) figurează cu abilitate un personaj incitant, senzual, de un erotism provocator, pendulând între forță și fragilitate. Valentin Terente (Scarlat Froda), îl creionează cu credibilitate pe criticul de teatru, soțul trădat al actriței Leny Caler. Ciprian Chiricheș (George Vraca), întruchipează cu siguranță și dezinvoltură pe actorul de succes, sigur pe talentul său. Sever Bârzan (Camil Petrescu) își concepe personajul printr-o interpretare plină de dinamism, de tensiune în joc, reliefându-i nuanțat defectele. Teo Antal (pictorița Zoe Ricci) este o apariție concepută de actriță cu rafinament scenic. În dublă interpretare Ramona Gîngă și Elena Andron figurează pe Marietta Sadova, pe Mama dramaturgului și pe Olimpia, proprietăreasa. Am văzut-o în reprezentație pe Elena Andron, care își interpretează personajele atent diferențiate, printr-un joc subtil, și un haz savuros.

Ca și spectacolul Scene din viața Mariei Filotti, Sebastian devine o montare reprezentativă pentru teatrul brăilean, pentru public, cu putere evocatoare a personalității unor emblematici creatori.