Să începem făcând prezentările.
Eduard Crucianu, Robert Brage, Anastasia Florea. Toți trei, născuți în 2000. Toți trei, câștigătorii ediției 2024 a festivalului DButanT organizat de Teatrul Andrei Mureșanu (TAM) din Sfântu Gheorghe. Toți trei, angajați în trupa TAM urmare a DButanT.
Bogdan Ifodi. Născut în 2001. Premiul pentru cel mai bun actor (acordat ex-aequo lui și sârbului rezident la Timișoara, Darie Doklean) la Gala Premiilor HOP 2024, organizată la Alba-Iulia. Unul dintre cele două premii speciale acordate în cadrul DButanT 2024 (celălalt i-a revenit actriței Maria Pandrea), materializat prin colaborarea la unul dintre spectacolele TAM (Maria e Laura din Menajeria de sticlă, premieră TAM din ianuarie 2025, în regia Alinei Hiristea Aldulescu, Bogdan e El, misteriosul lider al găștii de tineri din Ultima vară de pace, avanpremieră TAM din iunie 2025 & premieră TAM din septembrie 2025 în regia lui Radu Afrim).
Costi Apostol (născut în 1992), Mădălina Mușat (născută în 1995, câștigătoare DButanT 2020, alături de Iulian Trăistaru și Ștefan Mihai), Oana Jipa (născută 1998). Trei dintre vedetele trupei TAM.
Cei 7 de mai sus sunt oamenii tripletei Radu Afrim (regie, scenariu, univers sonor) - Irina Moscu (scenografie) - Flavia Giurgiu pentru Ultima vară de pace. Primul spectacol de teatru dedicat angoasei demi-naționale trăite de (cel puțin) o jumătate din populația României în intervalul 24 noiembrie 2024 (primul tur al alegerilor prezidențiale ulterior anulate de Curtea Constituțională a României) - 18 mai 2025 (al doilea al alegerilor prezidențiale ulterior validate de CCR).
***
Cunoscut ca fiind unul dintre marii escapiști ai culturii române contemporane, Radu Afrim își plasează cea mai recentă premieră, Ultima vară de pace, aici și acum. Asta nu înseamnă defel că cele 2 ore și jumătate de spectacol nu includ consistente porții lirice, fragmente onirice, episoade suprarealiste. Parte dintre mărcile afrimiene înregistrate de-a lungul deceniilor de pe urmă sunt de găsit într-un tot ce e însă traversat de un fir roșu neobișnuit.
În noul său spectacol de la TAM, Afrim încearcă și reușește să însceneze neliniștea, frica, uluirea pe care mulțimi vaste de oameni au resimțit-o în lunile de pe urmă în fața teribilei și atât de neașteptatei ascensiuni a absurdului, a vidului rațional, a emoționalului hrănit abundent cu minciună, cu manipulare, cu populism, cu extremism. Universul său sonor, alteori atât de învăluitor, de obsedant, de atașant, este, în cazul Ultimei vară de pace, sacadat, fragmentar, angoasant. Scurtele pasaje melancolice produse live, la acordeon ori pianină, de Bogdan Ifodi sunt montate cu energic-nervoase interludii house & co, mixate, de asemenea live, de Eduard Crucianu.
Tot din sfera sonoră clubbin' asurzitor-zbuciumat sunt și cele câteva episoade de dans colectiv, prilej de temporară reunire a celor șapte tinere corpuri care, altfel, au parte de numeroase momente de monolog ori maximum dialog coregrafic. Flavia Giurgiu lucrează intens cu fiecare performer, inventând mișcări ale torsului, dinamici ale brațelor, atitudini ale capului în deplină consonanță cu personalitatea fiecărui personaj. O colecție de gesturi ce împrumută celor șapte oameni atribute de automaton, adică de robot cu alură humanoidă și esență digitalizată. O suită de scene peste care Radu Afrim suprapune, la nivelul eclerajului și / sau la cel al exprimării sonore, comentarii în cheie ironică, satirică, distopică. O seamă de momente născute de expresivitatea, flexibilitatea și disponibilitatea la efort a celor șapte actrițe și actori aflați non-stop pe scenă. Un RMN al halului în care ne-am simțit, am arătat, ne-am mișcat, am traversat acele luni când iminența dezastrului avea gust de nisip mestecat de maxilare cvasi-paralizate de frică.
***
Casa dintre blocuri se numește premiera din 2025 lui Radu Afrim de la Compania Tompa Miklós a Naționalului târg-mureșean ce vorbește despre o casă-refugiu (scenografia: Anna Kupás) în fața istoriei anilor '80 dintr-un mic oraș al României comuniste. Cazemata din pădure e refugiul în fața istoriei anilor '2020 pe care Irina Moscu îl construiește într-un mic oraș al României capitaliste în Ultima vară de pace.
(foto: Radu Afrim & Volker Vornehm)
(Timpul & Spațiul reprezentației: 1 septembrie 2025 @ Teatrul Andrei Mureșanu din Sfântu Gheorghe)
(Textul integral va fi publicat în numărul 7-8/2025 al revistei Teatrul Azi)




