Pământul auriu și vântul albastru - The Wolves Always Come at Night la Alpin Film Festival, 2025

The Wolves Always Come at Night / Lupii vin mereu noaptea (Australia, Mongolia, Germania, 2024), cel mai recent film al regizoarei Gabrielle Brady (prezentat la ediția 2025 a Alpin Film Festival, în competiția internațională) este un documentar hibrid care spune povestea unei tinere familii de păstori din Mongolia, forțate să se mute la marginea capitalei, din deșertul în care locuia, în urma unei furtuni de nisip care îi decimează turma.

Un ied ce se naște în deșertul Gobi, mâna unei tinere soții care șterge lacrimile de pe chipul bărbatului ei, vântul ce ridică nisipul și îl duce de colo-colo, cai mici alergând noaptea printre iurtele de la marginea Ulaanbaatarului, copii care se agață cu brațele de gâtul tatălui pe care nu vor să-l lase să plece la serviciu, toate acestea sunt numai câteva dintre imaginile ce recreează, cu delicatețe și nostalgie, expresiv și convingător, lumea mongolă, care trece prin transformări profunde, cauzate în mare parte de schimbările climatice.


Întâmplările și personajele sunt reale, secvențele însă sunt reconstruite de către regizoare împreună cu cei doi protagoniști, în urma unui proces în care realitatea este ficționalizată doar atât cât filmul să poată reda mai intens emoțiile personajelor și frumusețea cadrului în care se desfășoară evenimentele. Gabrielle Brady mărturisește într-un interviu că distincția real-imaginar este uneori greu de făcut chiar și pentru ea și cei doi protagoniști:

"Frumusețea acestui film stă în faptul că, atât pentru mine, cât și pentru Davaa și Zaya, uneori era greu de spus unde se oprește observația pură și unde începe construcția artistică. De pildă, scena în care Davaa vorbește cu unchiul său, chiar înainte de a părăsi satul, a fost filmată retrospectiv, dar conversația aceea a fost pe deplin autentică. Nu era o interpretare, ci prilejul de a rosti cuvintele care nu fuseseră spuse atunci când Davaa și Zaya plecaseră pentru prima dată. Pentru amândoi a fost un moment de o emoție copleșitoare". (documentary.org/filming-retrospect-gabrielle-brady-discusses-wolves-always-come-night)

Deși prezintă povestea dramatică a unei familii cu patru copii care nu se mai poate întreține crescând animale și este forțată să trăiască într-un loc necunoscut, complet diferit de spațiul originar, filmul nu cade nicio clipă în capcana discursului moralizator. Schimbările climatice, migrația ecologică, sărăcia, condițiile precare de trai nu se transformă în etichete, nu sunt golite de sens și folosite într-un discurs propagandistic, ci explorate cu multă sensibilitate, cu profunzime și cu respect pentru oameni și lumea din care fac parte. Cunoscând îndeaproape realitățile Mongoliei (regizoarea a locuit acolo timp de un an și jumătate), colaborând la scrierea scenariului cu oamenii direct implicați în poveste, Gabrielle Brady mizează pe emoția netrucată, pe treceri fine de la un personaj la altul, pe amestecul devenit emblematic pentru reprezentarea cinematografică a Mongoliei, de realitate și mit.

Antitezele explicite nu îi plac lui Brady, de aceea deșertul nesfârșit și străzile înguste, prăfuite, de la marginea capitalei mongole, păstoritul (ocupația inițială a familiei) și mineritul (capul familiei, Davaa, ajunge să lucreze la o carieră de piatră), plânsetul copiilor și jocurile lor cu părinții seara, înainte de culcare, nu sunt termenii ireconciliabili ai unei ecuații cu un singur răspuns corect. Dimpotrivă, regizoarea izbutește să surprindă tocmai zona în care planurile se întrepătrund, construind o realitate credibilă, în care există nuanțe ce se schimbă permanent. Pământul auriu și strălucitor al deșertului, invocat ca protector al familiei și binecuvântat cu ceai în fiecare dimineață de frumoasa și puternica Zaya devine pământul în care buldozerele scormonesc după pietre. Vântul ce creează furtuna de nisip ucigașă e albastrul vânt ce nu poate fi prins în mâini, nici pus în buzunar, e răsuflarea mea, cum spun versurile cântecului pe care îl îngână cu nostalgie Dalvaa, într-o seară când, departe de ai săi, e năpădit de dorul lumii pe care simte că a pierdut-o definitiv. Dar, cel mai important, armăsarul negru, cu păr des și coamă lungă, pe care Dalvaa este nevoit să îl vândă înainte de a pleca din satul său, ajunge să fie calul slab și neîngrijit, dar la fel de devotat stăpânului său, pe care îl reîntâlnește, ca într-un vis, pe o stradă prăfuită, la marginea Ulaanbaatarului.

Într-o lume aflată într-o schimbare accelerată, granițele nu dispar, dar sunt mai poroase, permițându-le oamenilor să spere că se vor întoarce cândva la locurile în care sufletele lor aleargă libere, asemenea unei herghelii de cai mici, care aleargă când prin deșert, când pe străzile înguste dintr-un oraș în care sunt și iurte, și blocuri înalte.

The Wolves Always Come at Night / Lupii vin mereu noaptea este un film despre un bărbat care nu-și ascunde nici dorul, nici lacrimile, nici bucuria de a-și vedea copiii crescând, dar nici vina de a nu-și fi protejat suficient turma, despre soția lui, care îl ține de mână și îi promite că vor trece împreună peste toate greutățile, despre copiii lor, care trec de la râs la plâns de parcă le-ar fi chipul traversat când de nori grăbiți, când de razele unui soare ghiduș. The Wolves Always Come at Night / Lupii vin mereu noaptea este un film despre oameni de oricând și de oriunde. Un film despre oameni reali care se transformă în oameni de Poveste, ce trăiesc pe un tărâm aspru, dar copleșitor de frumos.