Greaţa care te cuprinde la Păcală se întoarce se instaurează încă de la primele cadre: Păcală (re)vine de undeva din Europa, intrând în România dinspre Ungaria, într-o căruţă plină de catrafuse. Geo Saizescu nu-şi menajează spectatorul, ci-l azvârle de la bun început într-un tărâm al prostului gust desăvârşit! Nu ai timp să te obişnuieşti cu această calamitate, şocul nu vine treptat, ci primeşti un pumn în stomac (care apoi se repetă tot mai des şi mai puternic) chiar de la genericul de-nceput!
Păcală se întoarce e înainte de toate greţos: greţos de prost, greţos de vulgar, greţos de kitsch, greţos, greţos, greţos... Greaţa e sentimentul dominant la acest non-produs. Păcală se întoarce nici măcar nu-i un film şi nu i se poate face o cronică - e cu mult sub orice limită a indecenţei, a neruşinării şi a imposturii. E un furt din bani publici, e ceva ce ţine de domeniul dreptului penal. Geo Saizescu ar trebui să returneze banii de la bugetul statului, bani de care şi-a bătut joc! Orice aş scrie despre Păcală se întoarce, tot n-aş reuşi să exprim revolta şi scârba pe care le-am simţit pe parcursul a două ore şi jumătate de proiecţie! Doar să nu mergeţi să-l vedeţi!