Scena Centrului Cultural Lumina (aflată la parterul clădirii de birouri Oslo din Splaiul Independenței 319, București) devine gazda cuplului Kowalsky, doi tineri cu o diferență de vârstă neclară, cu un raport de putere inegal și o dinamică vicioasă ce îi ține împreună în ciuda abuzurilor evidente. Stella (Teo Dincă) și Stanley (Codrin Boldea) portretizează perfect codependența dintre soții Kowalsky care trăiesc un soi de american dream corupt de alcool și nesiguranță. Cei doi duc un trai, să zicem modest. Apartamentul lor e o revoltă la normele sociale și imaginile caselor perfecte din suburbiile americane, iau masa și joacă poker pe o masă de biliard, patul e o saltea suprapusă pe o grămadă de cutii de Coca Cola, și toată dezordinea asta îi face totuși fericiți (scenografia: Maria Nicola).
Intruziunea lui Blanche DuBois (Corina Moise), sora mai mare a Stellei, întrerupe viața lor idilică. Blanche sosește în casa celor doi mai întâi ca o doamnă rafinată, o profesoară de engleză romantică și extrem de conservatoare la prima vedere. Nu e clar cât va dura vizita acesteia sau motivul pentru care vine, până când mărturisește că a pierdut tot.
Deosebit de intensă este relația dintre Blanche și cumnatul ei Stanley. Cei doi sunt în aparență complet diferiți, Blanche aspiră la tot ce e nobil și corect din punct de vedere moral, în timp ce Stanley este reprezentarea unui bărbat primitiv, mulțumit să joace popice și să se bucure de seri odioase de poker cu prietenii săi. Ofensat de criticile constante pe care i le aduce cumnata lui, Stanley pare că vrea să îi demonstreze cu orice preț că aceasta nu este cu nimic mai nobilă sau valoroasă decât el, că idealurile ei sunt departe de adevărata ei esență. Astfel, Kowalsky răscolește în trecutul de care Blanche încerca să scape atunci când a venit la sora ei în New Orleans, și scoate la suprafață cele mai murdare adevăruri despre ea. Contextul piesei face ca trecutul compromițător al celei mai mari surori DuBois să o compromită și să o vulnerabilizeze, lucru care o aruncă pe panta nebuniei.
Din momentul în care o descoperim cu adevărat pe Blanche, nu știm ce să credem despre ea, nu știm dacă a greșit cu adevărat cu ceva sau este doar victima unui destin lipsit de noroc. Iar Corina Moise interpretează rolul pe muchie de cuțit, dând argumente și celor care o blamează, și celor care empatizează cu ea. Josnicia cu care o tratează Stanley, în interpretarea lui Codrin Boldea, este extrem de convingătoare. Ca spectator, începi să accepți într-un mod firesc că aceasta merită acest tratament, că e o escroacă și o nebună. Perspectiva bărbatului este atât de puternică încât riscăm să o îngropăm pe Blanche sub grămada asta de etichete și blamări furioase, fără a încerca să înțelegem cum a ajuns așa.
Stellei nu i-a păsat niciodată de convenții, a avut norocul să găsească un bărbat la fel de impertinent ca ea și și-a găsit liniștea în haosul lui. Însă Blanche a trăit într-o disonanță cognitivă constantă, constrânsă de idealuri morale și norme de conduită potrivite unei doamne nobile, a căzut sub greutatea unui sentiment de vinovăție copleșitor atunci când viața ei reală era contrariul a ceea ce credea ea ca fiind corect. Asta nu o scuză de nesăbuința care o face să-și piardă moșia și întreaga avere, de coruperea băieților mai tineri decât ea sau de o viață promiscuă, însă poate servi ca o explicație de ce aceasta își pierde mințile progresiv. Relația forțată cu naivul Mitch (Alexandru Pavel), o altă farsă pusă la cale de Blanche, se încheie din cauza trecutului ei - dezvăluit cu răutate de Stanley -, el nefiind în stare să o ierte. În momentul în care până și acest bărbat, care o făcea să creadă că mai poate avea puțină demnitate, o părăsește, granițele realității devin tot mai estompate și Blanche își pierde irecuperabil luciditatea.
Teo Dincă și Corina Moise portretizează just caracterele celor două surori. Teo Dincă joacă o Stella juvenilă, dar hotărâtă pe propriile alegeri, cu ceva mai multă responsabilitate decât sora ei mai mare. Corina Moise este o Blanche prin excelență, cuprinsă de o disperare mascată după un râs isteric și multe pahare de tărie, care ascunde o rușine enormă care o și copleșește în final. Codrin Boldea îl joacă pe Stanley atât de convingător, încât uiți la un moment dat cât de brutal și nedrept este personajul și începi să fii de partea lui.
Muzica live interpretată de Maria Alexievici, acompaniată de Codrin Boldea la tobe și Mihnea Moise la chitară, completează momentele de entuziasm, dezamăgire sau tensiune din spectacol.
Un tramvai numit dorință demolează mitul visului american și prezintă o realitate la care e greu să fii martor. Adevărul e că nu vei ajunge în land of freedom, ci în land of violence and disgrace.
(foto: Anastasia Atanasoska)
[i] Andrei Huțuleac a montat la final de 2023, la Teatrul Maria Filotti din Brăila Menajeria de sticlă. Astfel, declară el, în acest final de 2025, iubitorii de teatru au ocazia să vadă spectacole cu "piesa care l-a scos pe Tennessee Williams din anonimat (Menajeria) și piesa imediat următoare, care l-a propulsat iremediabil spre faimă (Tramvaiul)".
[ii] Tot Andrei Huțuleac declară: "Autorii mari transced. Vorbesc prin ei înșiși, spectatorilor, peste timp. Și dacă nu-i omori cu regia, ci îi potențezi, le faci o mare bucurie. Aproape că poți să-i auzi cum îți fac cu mâna de pe malul celălalt al râului Styx și-ți zic: «Bă, mai bun decât eram nu m-ai făcut, dar măcar nu m-ai stricat. Mulțumesc!»"