La începutul lunii august 2025, 15 dansatori cu experiență relevantă în Contact Improvisation au luat parte la un laborator de cercetare artistică a tehnicilor CI și PM, ce a avut totodată o importantă componentă de scriere creativă.
Mai jos este un jurnal de laborator scris de coregraful și performerul Filip Stoica. Mai multe texte semnate de participanții la acest laborator urmează să apară pe LiterNet în zilele următoare.
"Tindem să compunem consecințe, în loc să compunem ceea ce provoacă consecințele." (Steve Batts), cu genul acesta de învățături rămâneam mereu pe gânduri la cursurile lui Steve Batts.
Deși nu era prima întâlnire cu el, simt că de data aceasta a avut un efect mult mai puternic asupra mea. Nu știu dacă acest lucru se datorează faptului că sunt mai matur, că înțeleg altfel dansul, că am o altă disponibilitate... sau pur și simplu a fost locul și momentul potrivit.
M-am înscris la acest atelier cu gândul că trebuie să mă mișc. Personal, trec printr-o perioadă în care nimic nu îmi merge cum mi-aș dori. Pare că tot sistemul este împotriva mea și că orice fac devine un stres și un chin. Din acest motiv am ajuns, involuntar, să mă supăr și să dau vina pe dans. Am început să dansez tot mai rar și să am o mentalitate nocivă legată de artă, corpul meu și dans.
Ziua 1
A fost o zi de întâlnire. Mă simțeam foarte blocat corporal, îmi era greu să mă conectez cu ceilalți, păreau cu toții foarte antrenați și disponibili. Atelierele lui Steve începeau mereu cu exercițiul "Hey", un exercițiu care ajută la prezență, conexiune, atenție și energizare. În fiecare zi am avut abordări diferite ale dansului, dar ce a fost special pentru mine a fost faptul că am avut mai mult timp să stăm pe propuneri și nu am simțit grabă sau presiune. În prima zi am dansat puțin, doar cât să ne descoperim unii pe alții. Am aflat mai multe despre filosofia lui Steve, inspirată din artele marțiale japoneze, despre respectarea spațiului, lucru care ajută mult la disciplină și respect pentru practica ta, asemenea unui Dojo.
Adriana Michalska a participat și ea la primul curs. De la ea am aflat că urma să avem un atelier de scriere explorativă despre dans, ceva ce eu deja includ în practica și atelierele mele. A fost o bucurie să descopăr că voi putea dezvolta un aspect care mă pasionează.
Ziua 2
Am început din nou cu exercițiul "Hey". După ce ne-am conectat, am trecut la un parametru de mișcare foarte util în dansul compozițional: Action, reaction, interaction. "Contact improvisation este dans în proximitate - nu trebuie să dezvoltăm un pattern. Cu cât ai mai multe tehnici, cu atât te îndepărtezi mai mult de improvizație." - Steve Batts.
După diverse exerciții pe această temă, am trecut la lucrul pe proximitate, unde am descoperit cât de importantă este distanța și cât de simplu poți compune doar prin elasticizarea acesteia. Am analizat granița partenerului, granița personală și modul în care le putem încălca în dans.
Cursul de seară cu Adriana Michalska a fost provocator. Am aflat că până la finalul perioadei de ateliere trebuia să construim un text: poezie, proză, interviu, scrisoare... singura cerință fiind să fie despre dans. Atelierul era împărțit în două etape: una de research, cu exerciții, și una de lucru individual la proiectul personal.
În prima întâlnire am lucrat în grupuri de patru: doi dansau și doi scriau. A fost fascinant să văd abordările colegilor, erau pline de curaj și foarte experimentale. Unele păreau poezii suprarealiste, altele dadaiste, altele ca niște ghicitori.
Când am început lucrul la proiectul meu personal, mi-am amintit de studiile despre Black Mountain College și Bauhaus. Mi-am imaginat că atmosfera era asemănătoare cu cea de aici, oameni dornici să experimenteze, izolați undeva în vârful muntelui, fără griji și distrageri. Am decis să îmi fac un interviu suprarealist cu mine însumi, pe care l-am numit "Ecouri dintr-un Black Mountain personal".
Ziua 3
Dimineața am realizat că am început să dansez singur în camera, lucru pe care nu-l mai făcusem de mult, doar de dragul dansului. Nici nu am mers la micul dejun, voiam să mă simt cât mai ușor și pregătit. Am ajuns cu o oră înainte, m-am încălzit și m-am conectat cu spațiul, un loc superb, cum nu am văzut nici în sălile din capitală.
Cursul a început cu: "Artistul trebuie să dezvolte gândire critică mai mult ca în orice alt domeniu. Observăm tot: reacții, dans, abordări... orice." - Steve Batts.
Am lucrat cu vertical journey, modalitatea prin care te poți mișca în diferite planuri. Steve a propus o notație creativă pentru acestea.
Fiecare zi se încheia cu un jam, toate lucrurile învățate se adăugau celor din zilele precedente. Simțeam că acest mod de lucru mă făcea mult mai atent la toți parametrii dansului și îmi oferea o deschidere mai mare către improvizație și compoziție.
La cursul Adrianei, am lucrat în echipe de trei: unul dansa, al doilea povestea ceea ce vedea, iar al treilea stătea cu ochii închiși. Apoi, toți trei scriam ce dans am "văzut". Inspirat de abordările din ziua anterioară, am experimentat mai mult și mi-am dat voie să greșesc. Am scris o poezie, alternând versuri despre dans și despre gândurile mele din acel moment.
Orb
de Filip Stoica
Femeie, pe podea, apă, se chinuie.
Ochii - ai grijă la ochi!
Înoată, se târăște prin mocirlă.
Ochii - ai grijă! Aaa, perete...
Merge prin spațiu, caută, descoperă.
Interesant peretele ăsta.
Caută, se deplasează, sare, cade.
Peretele are zimți, dar nu simți.
Descoperă. Femeie, podea, mâini.
Dacă închid ochii, nu mai văd nimic.
Femeia se târăște prin mocirlă.
Dacă îi deschid, nu este întuneric, dar văd un perete alb.
Acum se târăște, face mișcări mici, deși sunt sunete mari.
Totul este o perspectivă. Nu îmi place peștele, deși am mâncat la prânz.
Caută, caută, caută... Găsește.
Sunt mult mai concentrat cu ochii închiși la poveste.
Femeia scoate mașina din garaj.
Aici chiar sunt interesat - cum faci o mașină în dans?
Femeia se plimbă și nu găsește ceva.
Ce nu găsește? De ce se plimbă dacă nu găsește?
Femeia încearcă să parcheze.
Pare stereotip. Am să merg cu povestea și încep să râd.
Femeia a parcat, iar dansul este terminat.
Râd. Nu înțeleg nimic. Dansul ăsta este captivant.
Ziua 4
Deja simțeam că locuiesc acolo. Mă trezeam dansând, știam unde este cafeaua... trăiam o utopie. Uitam că există războaie la graniță sau probleme politice. Totul părea suspendat în timp.
"Muzica nu este manual de instrucțiuni pentru dans." - Steve Batts. Am făcut exerciții despre ritm și Steve a subliniat ceva ce și eu gândeam de mult: muzica trebuie folosită ca unealtă, nu ca reper fix. Există dans și fără muzică, așa cum există muzică fără dans.
Am lucrat pe parametri precum pauza (stillness), diferite tipuri de echilibru și respirația, descoperind cât de mult se poate construi doar din acest element, respirația. "Nu este despre mine - este despre dans." - Steve Batts. A fost încă un motiv să renunț la preconcepții.
Cursul Adrianei a fost special: am făcut o plimbare în natură, în tăcere, apoi am dansat drumul parcurs și am scris despre experiență.
Ziua 5
Am început cu mers, am reluat toți parametrii din zilele precedente și am ajuns rapid la dans. Părea că aveam toate uneltele, eram cu toții acolo, dansam fără stres sau așteptări.
La cursul de scris, am finalizat interviul meu suprarealist. Eram bucuros că mi-am dat voie să experimentez și recunoscător că am avut circumstanțele care mi-au permis asta. Dar mai ales eram fericit că atenția mea se întorsese către dans.
Ziua 6
Ultima zi de curs. Simțeam cu toții că se apropie finalul. Am lucrat mai tehnic: rulări de coloană în spirală, diferite tipuri de impuls, diferența dintre arcuire și curbare, adaptabilitatea în duet. Aceste exerciții mi-au confirmat lucruri știute, dar dintr-o altă perspectivă.
Ziua 7
În încheiere, am avut o prezentare improvizată, cu câțiva oameni din sat în public. Am simțit, din partea tuturor, o conexiune și o seriozitate profundă, a fost un atelier cu oameni maturi și Profesioniști.
Cel mai mare câștig pentru mine a fost întoarcerea către dans și înțelegerea faptului că nu dansul este vinovat pentru nimic.
"Nu trebuie să aștepți un impuls de la divinitate ca să dansezi. Contextul este inspirația." - Steve Batts.
(foto: Ida Shoshin)