În acest scop, regizorul Alexandru Mâzgăreanu se întoarce la Piatra Neamț, în ultimele luni ale anului 2025, pentru a construi scenic un autentic text despre Mihail Sebastian, o scriere marcată de inedit, concepută de Ionuț Sociu în colaborare cu Alexandru Mâzgăreanu. Despre piesă, dramaturgul Ionuț Sociu a mărturisit: "După o discuție lungă, cu Alexandru Mâzgăreanu, am hotărât să scriem un scenariu pornind de la Jurnalul lui Sebastian, apărut la Editura Humanitas, și de la Jocul de-a vacanța. Un lucru ne-a fost clar de la început: nu ne doream un text care să acopere tot Jurnalul și o întreagă epocă. Ne-a interesat o anumită perioadă din viața lui Sebastian și nici măcar acolo nu a fost vorba despre o punere în scenă a Jurnalului într-un sens cronologic, documentar. Provocarea a fost să vedem cum putem împleti planurile (jurnal, dramaturgie și un plan ficțional, creat de la zero) și "să jonglăm" cu ele într-un mod cât mai fluid, fără să se vadă cusăturile și trecerile de la ficțiune la document". Astfel a apărut textul Soare, amor și întuneric, în care dramaturgul Mihail Sebastian devine protagonist. O creație cu sensuri interferente, cu dimensiuni tainice, cu scene evocatoare ale unor momente ce reflectă realități din viața lui Mihail Sebastian, cu precădere din perioada anilor 1936-1938. În creuzetul textului sunt armonizate secvențe din viața reală a lui Sebastian, cu prietenii și trădări, cu iubirea neîmplinită pentru actrița Leny Caler, cu realitățile politice, accentuarea antisemitismului, influența extremei drepte și a fascinației exercitate de ideile promovate în discursuri fulminante, de către Hitler, asupra unor intelectuali de frunte din spațiul românesc. Totodată, realitățile din viața adevărată a lui Mihail Sebastian, notate în Jurnal, și ficțiunea din piesa scrisă de dramaturgul aflat în plină efervescență creatoare, Jocul de-a vacanța, scrisă în anul 1936, se suprapun, se întrepătrund, prin elemente subtile ale unui dialog intertextual, fluidizând înțelesuri, creând tensiune, printr-o construcție fertilă a replicilor, pe mai multe niveluri. Prin fuziuni ingenioase, acțiunea se petrece când la București, când la Brăila, Breaza, sau pe terasa Pensiunii Weber din Jocul de-a vacanța. Personalitatea complexă a lui Mihail Sebastian, evreul brăilean Iosif M. Hechter, pe numele real, este ofertant multiplicată în cinci personaje, interșanjabile, patru bărbați și o femeie, fiecare devenind succesiv dramaturgul, în variate ipostaze, ori Ștefan Valeriu, din Jocul de-a vacanța, sau, în cazul variantei feminine, secvențial latura mai sensibilă a lui Sebastian, apoi, Corina din Jocul de-a vacanța și actrița Leny Caler, toți cinci întruchipând totodată și alte personalități din epocă.
Regizorul Alexandru Mâzgăreanu construiește așadar cu inventivitate, armonizând, dozând, organizând, reușind o montare în care iureșul schimbărilor se realizează cu finețe și expresivitate. Nota de modernitate a spectacolului este desăvârșită de scenografa Alexandra Boerescu, care concepe un spațiu de joc simplu, elegant, funcțional, un paralelipiped dreptunghic, realizat din lemn, din care lipsește evident peretele dinspre public, cu uși laterale de o parte și de alta a scenei. În paralelipiped, esențial pare jocul eclerajului, imaginat tot de regizor, prin fascicule de lumină care pătrund caligrafiind spațiul și evidențiind ilustrativ siluetele actorilor. Epoca interbelică este creionată prin elementele de recuzită ce o reprezintă - un radio, un telefon, microfoanele, și prin elemente de costum - pantofii, pantalonii largi cu talie înaltă, sacourile și pălăriile de pai. Ilustrativă este și scena în care se citesc fragmente din presa vremii, cu titluri pregnant vizibile - Rampa, Epoca, Universul, Viitorul, etc.
Cei cinci actori - Macrina Bârlădeanu, Emanuel Becheru, Paul-Ovidiu Cosovanu, Florin Hrițcu, Mircea Postelnicu își dimensionează cu subtilitate fațetele personajelor, etapizat, transpunându-se cu abilitate în balansul Mihail Sebastian autenticul și Sebastian - Ștefan Valeriu, Mihail Sebastian autenticul și Leny Caler - Corina, în cazul Macrinei Bârlădeanu. Sunt convingător reliefate frământările dramaturgului nesigur de valoarea, de substanța și sensibilitatea replicilor din Jocul de-a vacanța, text scris pentru actrița Leny Caler, și inspirat, totodată, de iubirea chinuitoare pe care dramaturgul i-a purtat-o. Relevante apar și secvențele-ecou ale realităților socio-politice, studenții antisemiți sau prezențele sugestiv conturate ale lui Nae Ionescu, Camil Petrescu, Mircea Eliade, Marietta Sadova, Haig Acterian sau Căpitanul - Corneliu Zelea Codreanu. Ilustrația sonoră a spectacolului, concepută de Alexandru Mâzgăreanu, oglindește sensibilitatea excesivă, pasiunea, refugiul în universul liniștitor al muzicii clasice, a lui Mihail Sebastian, prin pasaje din Bach, Mahler, etc.
Complexitatea montării invită spectatorul mai puțin avizat la o documentare anterioară sau posterioară vizionării, pentru o descifrare mai profundă a sensurilor prezente în text, iar pe toți ceilalți la vizionare și chiar revizionare a unui spectacol evocator al vocii interbelice - Mihail Sebastian!
(foto: ilLUSio)