Filmul dezvăluie o comisie care începe o anchetă în urma unor suspiciuni asupra certificatelor de handicap obținute de către locuitorii satului, beneficiari ai unor ajutoare sociale. Filmările au durat 19 zile în munții Apuseni. În ciuda faptului că are aparența unui feel-good movie care are imagini realizate cu scopul de a te relaxa, ceva prezice tulburarea liniștii de care avem parte la începutul filmului. Deși acest film ne aduce fulgerător aminte cât de prost stăm cu rata șomajului la nivelul Uniunii Europene, Catane ne arată în același timp sensul omeniei sub forma scopurilor care scuză mijloacele când vine vorba de modul în care este reprezentată solidaritatea cu personajele care se află în situații dificile. Personajele Mitrea (interpretat de Costel Cașcaval), Magda (interpretată de Iulia Lumânare) și Silviu (interpretat de Cristian Bota) constituie trio-ul ideal menit pe început să aducă dreptatea la pas însă fără să știe ce situații problematice le-ar cauza oamenilor aflați în situații critice. Odată ajunși în sat inspectorii descoperă o civilizație aparte de oameni - deși rupți de societate ei trăiesc după propriile lor reguli cu scopul de a supraviețui într-un timp și loc în care soarta lor pare incertă. Deși planul pus în aplicare de așa zișii profitori pare să funcționeze pe moment, atunci când vin inspectorii și îi percep ca pe niște persoane cu dizabilități, ajunge un moment de neatenție al localnicilor, atunci când inspectorii - ce au finalizat ancheta notând minciunile locuitorilor - se întorc din drum și îi găsesc jubilând. Reîntorși în sat, aceștia descoperă lucruri contradictorii în lanț, iar asta sparge și starea de bine a spectatorului ajungând la un punct în care privitorul e ținut în suspans, toată situația întorcându-se pe dos.
Deși scenariul a fost scris în urmă cu un deceniu, o variantă fiind inclusă în lucrarea de licență a regizoarei, în România nu a avut parte de finanțare la momentul respectiv. Acum, producția a ajuns pe marele ecran datorită a 20 de sponsori și parteneri, fiind și sprijinită de Eurimages - un fond european dedicat filmelor independente. Scenariul a fost structurat în așa fel încât după vizionare să-l facă pe spectator să-și pună întrebări în ceea ce privește justiția socială sau solidarizarea cu cei aflați la nevoie. Scenariul ne mai demonstrează de asemenea lipsa de perfecțiune umană indiferent de trăsăturile sociale și morale pe care le avem, fie că suntem sau nu o autoritate. Însă filmul nu demască doar imperfecțiunea omului, ci și abuzul comis de autoritate în cazul prezentat, în acest fel spectatorul putând să descopere o societate în care nu mai există posibilitatea de a găsi vinovați. Astfel Catane ne invită să ne descoperim unii pe alții fără să ne mai judecăm prin prisma situației sociale a individului.
În încheiere este de concluzionat că filmul Catane este o satiră socială care prin mijloace cinematografice îl face pe spectator să descopere însemnătatea umană a unei comunități fără să mai țină cont de prejudicii sociale sau de stereotipii care ne fac să gândim eronat modul în care funcționează o comunitate de oameni indiferent de starea socială de care aparțin membrii ei.