Textul clasic este reimaginat cu libertate totală de creație (cum altfel? - doar vorbim despre marca Ada Milea), într-o cheie ludică, aparent lejeră și relaxată, anticipată și mult așteptată de fiecare spectator venit special pentru o experiență - în mod cert - foarte plăcută la teatru, plină de umor inteligent și jocuri de cuvinte (exploatate chiar și coregrafic), amuzament sigur și de cea mai bună calitate.
Conform remodelării și actualizării propuse de montarea TNB, predomină în spectacol personajele feminine (doamnele Dandanache, Cațavencu, Brânzovenescu și Farfuridi), dovezile incriminatoare pot fi expuse la televizor - luând forma unor fotografii impudice, dar netrucate, iar cetățenii-alegători turmentați sunt interpretați de un trio, evident, muzical - care face trimitere... la noi, aproape permanent debusolați și perplecși în fața buletinelor de vot.
Negocierile pentru putere se întâmplă fără "puțintică răbdare" și se lasă, inclusiv "la centru", cu cotonogeli serioase (vizibil îngrijite medical), deși nimeni nu cedează și își joacă până în ultimul moment cartea corupției morale ("descurcarea prin orice mijloace"), ca pe o virtute de apreciat în ritmul muzicii de petrecere.
Echipa Adei Milea este și de această dată foarte bună, fie că vorbim despre Anca Hanu (cu care semnează în tandem cântecele din spectacol) sau de coregrafia realizată de Florin Fieroiu, cu momente extrem de generoase și de ofertante pentru actorii din distribuție, potrivite - bineînțeles - diversităților sonore. La nivel interpretativ se poate vorbi de o reușită de echipă, toate personajele fiind inconfundabile, vizibile, marcante. Ar fi profund nedrept să nu îi reținem pe fiecare dintre ei, mai ales că rolurile sunt gândite astfel încât să îi aducă în prim-plan în proporții perfect echitabile: Petre Ancuța, Emilian Mârnea, Florin Călbăjos (Cetățenii turmentați), Aylin Cadîr (Zoe Trahanache), Emilia Popescu (Doamna Dandanache), Mihai Munteniță sau Silviu Biriș (Prefectul), Vitalie Bichir (Zaharia Trahanache), Alina Petrică (Doamna Cațavencu), Tiberiu Enache (Ghiță), Natalia Călin (Doamna Brânzovenescu sau Doamna Dandanache), Florentina Țilea (Doamna Farfuridi), Oana Laura Gabriela (Zoe Trahanache sau Doamna Cațavencu). Scenografia (Maria Constantin) este esențializată și adecvată unui spectacol-concert, în timp ce costumele individualizează personajele și adaugă nuanțe de umor, fiind mai degrabă discrete.
Mai e vreun candidat? este un spectacol inventiv și original, bazat pe o relație admirabilă și foarte fertilă între limbaje diferite, cu un suport dramaturgic genial (rescris fără reținere), a cărui forță vine și din actualitatea politică imediată, perfect identificabilă, încă (în mod, evident, deloc comic).
Inseparabile, cum sunt, muzica și teatrul definesc și de această dată, universul artistic absolut special al Adei Milea, recognoscibil prin minimalism instrumental, text de bună calitate și expresivitate scenică. Nu lipsesc schimbările neașteptate de ritm, modificările atipice ale frazelor / cuvintelor sau fragmentele care nu se supun unor soluții armonice convenționale. Suntem în mod cert pe teritoriul ei și nu ne lasă să plecăm fără să aplaudăm plini de încântare versiunea 2026, proaspătă și antrenantă, a comediei lui Caragiale.
Mai e vreun candidat? rămâne o opțiune ideală pentru o seară de vară la teatru, se joacă în aer liber, pe acoperișul TNB, în Amfiteatru - la rândul lui un spațiu ce merită urmărit și cu alte propuneri artistice.
(foto: Florin Ghioca)