Fişă tehnică:Cu: Romain Duris, Audrey Tautou, Cécile de France, Kelly Reilly, Kevin Bishop, Evguenya Obraztsova
Regia: Cèdric Klapisch
Scenariu: Cèdric Klapisch
Muzica: Loïk Dury & Laurent Levesque
1 premiu şi 2 nominalizări la Premiile César
Sinopsis:Iată-l din nou pe Xavier! Îl reîntâlnim la 5 ani după L'auberge espagnole, acum în vârstă de 30 de ani. Şi-a realizat visul său din copilărie, devenind scriitor, însă, cu toate acestea, pare în continuare puţin pierdut. Nu-i este deloc uşor să îşi câştige traiul de pe urma scriiturii.
Are probleme cu bancherul. Nu reuşeşte să se implice în nici o relaţie serioasă. Trece printr-o înşiruire inconsecventă de aventuri amoroase. Înşiruie în aceeaşi manieră confuză şi haotică diversele activităţi din viaţa lui care au legătură cu scrisul. Este când jurnalist, când autor al unor povestioare de dragoste, când scenarist al unor seriale TV de mâna a doua. Se descurcă cum poate, ceea ce este un alt mod de a spune că se găseşte într-o oarecare încurcătură... Se împarte între fosta iubită, mama sa, aventuri amoroase pasagere, o amică lesbiană, şi nu îşi poate vedea de treabă aşa cum şi-ar dori: şi-ar dori să poată concepe şi scrie o poveste de dragoste simplă şi normală...
Pentru a complica lucrurile, Xavier mai trebuie pe deasupra să aibă grijă de copilul fostei iubite, de tatăl său, în locul mamei, iar globalizarea îl înghite şi slujba lui de scenarist este pe cale de a se încheia... Este constrâns să îşi urmeze slujba la Londra şi apoi la Sankt Petersburg. Aceste noi călătorii îi vor permite, poate, să împace munca, dragostea şi scriitura.
Despre producţie:Regizorul Cédric Klapisch nu avea în vizor o continuare a poveştii din L'auberge espagnole, însă dorinţa sa de a lucra din nou cu distribuţia acestui film, alături de amintirea satisfacţiilor pe care filmul i le oferise şi a plăcerii cu care îl turnase, l-au convins pe Klapisch că o astfel de continuare ar fi de fapt o idee foarte inspirată.
Ideea concretă pentru Les poupées russes s-a născut însă, cu adevărat, în timpul turneului de promovare al L'auberge espagnole, când Klapisch se afla în Sankt Petersburg. "Era pentru a treia oară când mă aflam în acest oraş şi m-am îndrăgostit cu adevărat de el. Eu şi Bruno Levy ne-am spus că dacă ar fi să existe vreo continuare a L'auberge espagnole, atunci aceasta ar fi locaţia perfectă. Apoi ne-am trezit din întâmplare în mijlocul unui eveniment care a marcat profund filmul ce a urmat. Am nimerit în culisele unei nunţi care se desfăşura într-un restaurant. Mirele era în toaletă, beat, în vreme ce mireasa îl aştepta în faţa uşii. Eu şi Bruno ne-am spus că ceva de genul ăsta ar putea fi foarte amuzant dacă William s-ar căsători în Rusia. Şi de aici a pornit totul...," spune Klapisch, care mărturiseşte că acest moment de intimitate trăit în Sankt Petersburg l-a determinat cu adevărat să ia în considerare o continuare a poveştii din L'auberge espagnole.
Singurul obstacol rămas în calea concretizării proiectului rămânea distribuţia. Klapisch nu era deloc sigur de răspunsul actorilor la noua sa propunere. Acest obstacol s-a dizolvat îndată, dovedindu-se că toţi membrii vechii distribuţii erau mai mult decât dornici să îşi reia rolurile într-o continuare a poveştii. Având acordul actorilor, Klapisch s-a apucat să scrie ceea ce a devenit Les poupées russes.
L'auberge espagnole trata perioada post-adolescentină pe care o străbat câţiva studenţi plecaţi cu burse ERASMUS la Barcelona. De astă dată, personajele sunt plasate în Rusia şi se află în pragul vârstei de 30 de ani. Les poupées russes tratează deci intrarea în maturitate a personajelor care trebuie acum să îşi câştige traiul, să se realizeze profesional şi, nu în ultimul rând, să îşi găsească un partener de viaţă.
"Mesajul pe care vroiam să îl transmit cu L'auberge espagnole era «nu vă lăsaţi influenţaţi de părerile celor din jur, de spusele cinicilor, trăiţi-vă visurile, împliniţi-vă dorinţele». De fapt, există două atitudini în viaţă: visarea şi încetarea din a mai visa. A te maturiza înseamnă, într-o anumită măsură, a înceta să visezi. Pe de o parte este important să nu renunţi în întregime la visuri pentru că fără ele îmbătrâneşti înainte de vreme, însă pe de altă parte, rişti să nu ştii cum să trăieşti în lumea reală. Xavier a visat să scrie, însă a scrie nu este cu necesitate uşor şi nici nu îi asigură fericire permanentă. Am încercat să tratez şi această latură, cât de sincer am putut," spune Klapisch.
Însă, spune regizorul, Les poupées russes rămâne în ultimă instanţă o poveste despre dragoste. "Mă interesa să spun povestea cuiva a cărui meserie constă în a scrie poveşti de dragoste dar a cărui proprie viaţă amoroasă se află în totală dezordine," spune Klapisch, care mărturiseşte că găseşte amuzantă această disproporţie care există în viaţa personajului său. Klapisch adaugă, cu privire la viziunea sa asupra vieţii amoroase a personajelor sale: "Dacă ţinta filmului este să vorbească despre iubire, este foarte important ca ceea ce e spus să fie spus într-o manieră contemporană." În viziunea sa, problemele amoroase ale indivizilor care trăiesc în societatea contemporană se reduc la întrebarea «Cum de ne putem îndrăgosti de mai multe ori în viaţă?». Astfel, spune Klapisch, "Dezorientarea lui Xavier de la începutul filmului este reprezentativă pentru oricine încearcă să găsească persoana potrivită - puţini o găsesc din prima încercare..."
Nu în ultimul rând, atât L'auberge espagnole cât şi Les poupées russes aruncă o privire la fel de contemporană asupra prieteniei. De ce contemporană? Pentru că "Am senzaţia că epoca noastră este mult mai colectivă," spune Klapisch. Locuinţele la comun din L'auberge espagnole nu ar fi funcţionat atât de bine în anii '80. Pe de altă parte, funcţionarea lor în ziua de astăzi este o mărturie a faptului că "individualitatea nu mai poate fi gândită fără colectivitate". Iar asta este întocmai ceea ce filmele lui Klapisch arată. Xavier trebuie văzut din această perspectivă, iar raporturile dintre personaje sunt esenţiale în acest sens. Din acest motiv, menţinerea distribuţiei celui dintâi film a fost una dintre condiţiile pentru a începe lucrul la o continuare a poveştii.
Klapisch îşi aminteşte de momentul în care întreaga distribuţie s-a reîntâlnit pentru prima dată după L'auberge espagnole, în holul hotelului din Sankt Petersburg: "A fost minunat! A fost o plăcere nemaipomenită să îi revăd!". O dată echipa reunită, sinergia a devenit din nou evidentă. "Ceea ce a fost impresionant şi la L'auberge espagnole era că oricum i-ai fi cuplat, se înţelegeau minunat unul cu celălalt! Iar în secunda în care s-au reîntâlnit, totul a luat-o de la capăt! A fost emoţionant de urmărit", mărturiseşte Klapisch. S-a dovedit foarte important că echipa se reunea după o perioadă mai îndelungată. Fiecare membru al distribuţiei era cu trei ani mai în vârstă, fiecare un alt om.
"Când lucram la L'auberge espagnole îmi spuneau cu toţii că nu prea ştiau foarte bine ce făceau," spune regizorul. De astă dată, continuă el, având un prim film în spate, actorii şi-au putut relua personajele cu o mai bună înţelegere a acestora, iar complicitatea dintre personaje a fost sporită în continuarea celui dintâi film. "Înainte de L'auberge espagnole, se cunoşteau numai ca oameni, aici s-au cunoscut şi ca actori," spune Klapisch. Important a fost că trăsăturile personajelor erau acum deja definite. "Încă de la primele repetiţii cu Romain şi Cècile sau cu Romain şi Audrey, am constatat că Martine, Isabelle şi Xavier reapar într-un anumit principiu al jocului care reapărea la fiecare actor în parte. Apoi, am avut de lucru la evoluţia personajelor. Romain mi-a mărturisit că are senzaţia că a tot repetat vreme de trei ani, pentru că Xavier este personajul pe care îl cunoaşte cel mai bine. Este cu siguranţă adevărat. Asta ne-a permis să mergem mai departe în mai puţin timp. O parte enormă din muncă era deja făcută."
Fiecare membru al distribuţiei a avut o evoluţie spectaculoasă în lumea filmului sau a teatrului, cu toţii fiind deveniţi adevărate staruri. Klapisch a sesizat că toţi actorii erau acum schimbaţi nu numai ca oameni, dar chiar în ceea ce priveşte modul de abordare a rolurilor. Regizorul a fost profund impresionat de măiestria actoricească a distribuţiei sale de pe acum mature. "Rareori am întâlnit asemenea joc actoricesc. Când nişte actori se realizează aşa cum au făcut-o ei, ai impresia că ţi s-a oferit privilegiul de a conduce la Formula 1!", spune un entuziast Klapisch, care mărturiseşte că interpretul lui Xavier, Romain Duris, a avut o evoluţie actoricească spectaculoasă. În L'auberge espagnole, spune regizorul, dăduse seama de o naturaleţe extraordinară şi de un profesionalism neaşteptat. "Deja în Les poupées russes, după ce a lucrat cu regizori precum Jacques Audriard, şi după ce a interpretat roluri precum cel al lui Arsène Lupin, a acumulat un profesionalism aproape monumental. Ceea ce este extraordinar la Romain este că şi-a păstrat spontaneitatea, calitatea lui cea mai importantă încă de la începuturi."
Romain Duris, interpretul lui Xavier, revine în Les poupées russes la rolul său din filmul precedent, "mai mult din dorinţa de a lucra cu Cèdric decât de a-mi relua rolul. Îmi era poate puţin teamă că acest personaj, maturizându-se devine mai «normal» (pentru mine, Xavier este decalat prin chiar modul lui de a fi, prin atitudinile sale, prin faptul că este bolnăvicios...). Nu ştiam cum l-aş face să evolueze. Dar, bineînţeles, ideea unei continuări a primei poveşti mă incita..."
Curios să vadă în ce direcţie va purta Klapisch personajul său, Duris s-a arătat mai mult decât entuziast odată ce scenariul a fost finalizat: "Mi-a plăcut la nebunie scenariul! L-am sunat imediat pe Cèdric, era incredibil, mi s-a părut nebunească povestea, debordează de libertate şi de prospeţime." Interpretul lui Xavier adaugă: "Am senzaţia că filmul este universal prin întrebările pe care Xavier şi le pune cu privire la dragoste, la femei, muncă părinţi... Filmul merge mai departe decât L'auberge espagnole."
Ca şi Klapisch, L'auberge espagnole reprezintă pentru Duris plăcerea pură de a face ceva diferit, de a interpreta un altfel de rol. Actorul l-a redescoperit pe Xavier din prima zi de repetiţii, "de parcă L'auberge espagnole a fost de fapt o mare pregătire."
Vorbind despre evoluţia personajului său, Romain Duris priveşte perioada prin care trece Xavier în Les poupées russes ca pe o perioadă intermediară pe drumul către realizarea sa profesională. Visul lui Xavier era să scrie, însă confruntându-se cu probleme materiale, el "îşi pune visurile în paranteze," spune Duris. "Într-un final, el are o anume manieră de aborda lucrurile. Eu nu vreau să cred că Xavier este deziluzionat. Are talent, însă nu se găseşte într-un moment în care să se considere pe sine un mare talent scriitoricesc."
În ceea ce priveşte viaţa amoroasă a lui Xavier, Duris spune: "Xavier nu este un erou. Este înduioşător atunci când îi arăţi defectele, atunci când îl hărţuieşti... Ceea ce iubesc la el este apetitul său pentru lucruri. Îmi place cum trece de la Martine, fosta lui iubită, la Isabelle, cea mai bună prietenă, la cuceririle sale... Avansează! Nu este genul care are idei fixe sau principii, ci evoluează mereu. Şi creşte de fiecare dată, ceea ce este foarte frumos. Chiar dacă se mai şi înşeală, important este că a crescut."
Despre lucrul cu regizorul Cèdric Klapisch, Duris spune: "Complicitatea noastră este din ce în ce mai puternică. Înţelegerea pe care o avem unul asupra celuilalt este uluitoare... Uneori, nici nu apucă să îşi termine fraza şi eu deja ştiu ce vrea să spună. Mă fascinează în măsura în care ajunge să formuleze în imagini senzaţiile şi gândurile cele mai nebuneşti pe care le poţi avea."
Audrey Tautou se întoarce în Les poupées russes în rolul lui Martine, fosta iubită a lui Xavier, devenită între timp mamă. Tautou povesteşte că nu a ezitat nici un moment atunci când Cèdric Klapisch i-a propus să se realăture vechii echipe. "Experienţa pe care am avut-o cu L'auberge espagnole a fost minunată, chiar dacă rolul meu a fost foarte scurt." În continuarea primei pelicule, Tautou descoperă că personajele au evoluat. "Găsesc că toate personajele sunt mai profunde. Scenariul m-a destabilizat puţin tocmai pentru că este atât de cinstit. Este întru totul specific pentru Cèdric să sesizeze toate fineţurile fiinţei umane, psihologia sa, tinereţea, îndoielile, complicaţiile... Scenariul are ceva extraordinar de real şi de concret care m-a perturbat puţin."
În Les poupées russes, personajul lui Tautou, Martine, are o relaţie deosebită cu Xavier. Cei doi, deşi despărţiţi, sunt în continuare apropiaţi. Romain Duris o numea pe Martine conştiinţa lui Xavier. Audrey Tautou vorbeşte despre personajul ei maturizat şi despre relaţia lui Martine cu Xavier: "Are un copil al cărui tată a părăsit-o. Încearcă să îşi facă ordine în viaţă. Nu şi-a pierdut nici maliţozitatea şi nici gura mare, dar este mai femeie, mai matură, şi are mai multe responsabilităţi, mai ales că este o mamă singură. Are probleme mai serioase decât înainte." Martine este persoana care este întotdeauna sinceră cu Xavier. "Chiar dacă e penibilă şi spune lucruri greu de înţeles, cred că asta nu-l împiedică pe Xavier să o iubească. Dar dragostea a evoluat...", spune actriţa.
Tautou recunoaşte că se identifică perfect cu portretul pe care Klapisch îl face tinerilor de 30 de ani, deşi susţine că se identifică mai degrabă cu Xavier şi cu întrebările pe care acesta şi le pune decât cu propriul său personaj.
Întreaga distribuţie se declară încântată de ocazia de a lucra din nou cu regizorul Cèdric Klapisch şi se arată entuziasmată de posibilitatea unei a treia părţi, deşi Klapisch spune că, poate, peste 5-10 ani va mai lua în considerare această idee. Sinergia echipei este evidentă din spusele actorilor şi este cu siguranţă evidentă pe ecran. Les poupées russes aduce mai multă profunzime personajelor şi prezintă o cu totul altă latură a vieţii acestora, în aceeaşi manieră specifică lui Klapisch şi aclamată în L'auberge espagnole.
De ce titlul Les poupées russes? Regizorul Cèdric Klapisch explică: "Acesta era titlul perfect! Vroiam să existe o legătură cu titlul L'auberge espagnole şi Les poupées russes este, de asemenea, o expresie care trimite la o ţară. La începutul filmului, Xavier spune: "A scrie înseamnă a-ţi pune ordine în dezordinea vieţii." Când scrii poveşti, ai nevoie de cutii în care să îţi ordonezi ideile. Am considerat întotdeauna că un scenariu înseamnă a găsi cutia potrivită pentru dorinţele sau ideile bune pe care le pui înăuntru. Ca scriitor, Xavier caută aceste cutii şi, în acelaşi timp caută femeia potrivită. Pune cutii în alte cutii pentru a ordona sentimente complexe. Şi, după cum spune chiar el la sfârşitul filmului, femeile pe care le-a întâlnit sunt ca nişte păpuşi ruseşti. Ar face bine să aibă o mică ascunzătoare printre toate aceste cutiuţe şi tocmai pe aceasta o caută."