Piraţii au vînt bun la pupa - Pirates of the Carraibean- The Dean Man's Chest

Partea a doua a Piraţilor din Caraibe (2003) asigură combinaţia ideală de aventură, adrenalină, umor şi fantastic, o combinaţie care-l face mai mult decît digerabil pentru orice categorie de public. Pentru spectatorii români el pică numai bine, la capătul unei veri sterpe în materie de divertisment de calitate, dar înaintea multaşteptatelor Garfield 2 şi Cars.

Filmul e amuzant, palpitant şi viu, iar efectele speciale spectaculoase şi verosimile. Johnny Depp, în rolul piratului Jack Sparrow, care i-a adus o nominalizare la Oscar, pare să se simtă ca într-o a doua piele. Anumite scăpări îngroşate, cabotine, vizibile în filme mai vechi au dispărut o dată ce a fost pus machiajul. Datorită lui, personajul ţine filmul ca un sîmbure. Era necesar ca Jack Sparrow să fie în acelaşi timp iresponsabil şi responsabil, bun şi lichea, fermecător şi îngălat pentru ca povestea să nu ia apă. Ca şi cînd nimic nu s-a întîmplat, istoria lui Jack Sparrow, William Turner, a lui Elizabeth Swann pe care amîndoi o iubesc, a Perlei Negre etc se reia de parcă ar fi a doua zi. Majoritatea actorilor din prima parte apar şi într-a doua, cu excepţia lui Geoffrey Rush (Căpitanul Barbossa) care are o apariţie-surpriză doar la final, două secunde, cît să lege maioneza pentru partea a treia. Parte a treia care s-a filmat în acelaşi timp cu a doua, dar care va avea premiera de-abia la anul.

În Cufărul Omului Mort orice idee, oricît de hazardată, devine realizabilă. O corabie care e înghiţită, ca un submarin, de ape. Două cuşti rotunde, încărcate cu piraţi prizonieri, care spînzură deasupra hăului. Un monstru marin (Kraken) înarmat cu tentacule (şi ochi pe fiecare dintre ele) care face praf orice vas. Un personaj negativ, Davey Jones (interpretat de Bill Nighy) al cărui cap e o caracatiţă ale cărei tentacule se unduiesc diferit în funcţie de stările de spirit. Un subaltern al acestuia, a cărui jumătate de cap e o scoică fusiformă. Pe lîngă că sunt realizate cum trebuie, efectele speciale au şi sens dramaturgic, şi umor. Scenariul le foloseşte cu măsură, şi are cel puţin două vîrfuri, cînd duce mai multe mici acţiuni în acelaşi timp, grăbit, ca să le strîngă la un loc după o cursă de 100 metri obstacole. Curios, deşi se desfăşoară în secolul al XVII-lea şi nu face cu ochiul, bădăran la secolul XXI, filmul are un soi de aer contemporan care vine poate din umbra schelăriei efectelor speciale. Filmul lui Gore Verbinski e un exemplu fericit de reanimare a unui gen cinematografic vechi şi a unor tipuri de personaje în etate, cu ajutorul folosirii cu cap (şi coadă) a celor mai noi inovaţii tehnice. Fără să facă pe deşteptul, Piraţii din Caraibe 2 e un foarte reuşit divertisment.


Piraţii din Caraibe - Cufărul Omului Mort / Pirates of the Carraibean - The Dean Man's Chest - 2006,
regia Gore Verbinski,
cu: Johnny Depp, Orlando Bloom, Keira Knightley, Jack Davenport, Bill Nighy, Jonathan Pryce, Lee Arenberg, Stellan Skarsgard.