Tinerii nu vor să audă de criteriile taţilor. Dar părinţii sunt nerăbdători să le dea cu un ceas mai devreme certificatul de talent. În fiecare an, la Mangalia, directorul Galei HOP, Cornel Todea, lansează ambarcaţiuni conduse de aspiranţi la slujba de comandanţi.
Gala HOP de la Mangalia le cere tinerilor actori o prestaţie destul de complicată: o probă impusă - lectura unui fragment dintr-o carte indicată de juriu (anul acesta a fost Ghidul nesimţitului de Radu Paraschivescu), iar la "liber alese" - 15 minute de teatru, fără partener, fără decor, testând capacitatea lor de a se instala în convenţie şi de a deveni altcineva, în imediata apropiere a spectatorului. Nu toţi profesioniştii s-ar încumeta, tehnica acestui tip de dialog se dobândeşte după lungi ani de exerciţiu aşa că participanţii la concurs trebuie oricum lăudaţi pentru curajul de se arăta aşa cum sunt, încercând să compenseze prin sinceritate absenţa măiestriei.
Nu tot ce e urât e expresiv...
Opţiunea pentru texte aparţinând autorilor din propria generaţie ar urma să ne prezinte interlocutorii: personajele care îi reprezintă pe tineri sunt oameni cu o trăire atât de complexă încât nu există cuvinte pentru a o exprima, de aceea comunicarea se produce prin conjugarea şi declinarea cuvintelor de la brâu în jos, repetate până la obsesie. Nu excesiva pudoare provoacă reacţia de respingere, deşi nu văd de ce pudoarea ar fi un comportament blamabil; când refuză societatea de astăzi, tinerii nu-i reproşează, printre altele, deşănţata vulgaritate în care se scaldă? Şi dacă opoziţia faţă de râgâieli se manifestă tot prin râgâieli, teamă mi-e că vârstnicii se vor simţi încurajaţi în exhibarea unei sincerităţi dizgraţioase şi respingătoare.
Problema nu e că tinerii din concurs au ales texte cu vorbe urâte, problema e că au ales texte lipsite de dramă sau că interpretarea lor a ocolit drama de dragul şocului provocat de pitoresc. Era dificil să-ţi dai seama dacă băiatul care vorbeşte este actorul Cătălin Babliuc sau naratorul din textul lui Cristian Neagoe, sau personajul Fres despre care se povesteşte. La fel s-a întâmplat şi în cele două versiuni cu fragmente din textul Nicoletei Esinencu Fuck you, Eu.Ro.Pa! (selecţia a mutilat mesajul într-adevăr nonconformist al piesei), şi în Coffee?... Tea?... Me? colaj din R.M.Fassbinder şi A.P. Cehov (de Cehov chiar nu era nevoie) şi în monologul Scandalagiul din Sex, Drugs & rock and roll. Nesiguranţa a fost poate mai stânjenitoare la exerciţiile impuse: tentaţia de a-l interpreta pe mitocan a depăşit dorinţa de a traduce scenic discursul inteligent, ironic despre nesimţire.
... şi nu tot ce e frumos e convingător
Asemenea glisări au fost frecvente şi premiile oferite de juriu s-au îndreptat spre acei interpreţi care au dovedit o minimă pregătire profesională, prezentând un personaj, o biografie, elementele unui conflict. S-ar putea ca viitorul să nu confirme calităţile celor premianţi. Şi Toni Tecuceanu cu Groparul său, mai aproape de grup comic decât de teatru, şi Silviana Vişan cu un text dintr-o dramaturgie considerată dezgustătoare de către purtătorii noului (Ana Bodea - Sudor electric de Ecaterina Oproiu), i-au depăşit pe colegii lor prin consistenţa şi fluiditatea interpretării, prin caracterul ei inteligibil. Mi s-a părut remarcabilă ambiţia Alexandrei Ioniţă de a prezenta un text ultra dificil de Samuel Beckett, Eu nu: nimic din ce a făcut nu a fost greşit, dar nimic din ce a făcut nu a fost suficient.
S-a acordat premiul Generaţia aşteptată lui Marian Adochiţei pentru că în adaptarea prezentată de el pe scenă a existat şi trăire simpatetică şi distanţă şi vălurile sfâşiate ale misterului care însoţesc viaţa scenică a personajului.
A părut că dezbaterea dedicată problemelor ridicate de Gală a radicalizat tema conflictului între generaţii: "Parcă vorbesc cu tatăl meu" spunea, evident dispreţuitor, un tânăr interpret după reproşurile privind vocabularul folosit pe scenă. Da, aşa e! Dar revolta fiilor e inutilă, dacă taţii nu o înregistrează ca atare! Aşa cum a fost ea prezentă anul acesta la Mangalia, teamă mi-e că taţii îşi vor lua fiii de mână, se vor duce la bodegă, vor înjura bine viaţa asta de doi bani şi apoi, vor merge împreună la bordel. Nu la teatru.