Capcana fatală - Hard Candy

 Fişă tehnică:

Cu: Patrick Wilson; Ellen Page; Sandra Oh; Odessa Rae
Regia: David Slade - debut pe marele ecran
Scenariu: Brian Nelson
Muzica: Molly Nyman & Harry Escott
Imaginea: Jo Willems

Producţie: Vulcan Productions în asociere cu Launchpad Productions.
Premiera: Festivalul de Film Sundance 2005

 Sinopsis:

Probabil că Hayley, o adolescentă inteligentă şi fermecătoare, nu ar fi trebuit să accepte să meargă la cafenea ca să se întâlnească cu Jeff, un fotograf de modă de peste 30 de ani, pe care l-a cunoscut pe Internet. Însă, înainte să-şi dea seama, se pomeneşte amestecând băuturile în apartamentul lui Jeff şi se dezbracă pentru o şedinţă foto improvizată. Este noaptea "norocoasă" a lui Jeff, artist a cărui muncă îl aduce frecvent în contact cu fete frumoase. Jeff ştie exact ce să-i spună lui Hayley, care este pe rând îndrăzneaţă şi timidă, încercând rolul de femeie senzuală şi sofisticată, însă nu atât de inocentă pe cât pare la prima vedere. Atmosfera creata este încărcată de tensiune sexuală şi de taine. Noaptea ia o altă turnură când Hayley începe să îl interogheze cu duritate pe Jeff într-o încercare de a dezvălui trecutul lui, probabil scandalos. Intriga avansează, cu personajele jucând cu cărţile ascunse.

"Esenţa acestei intrigi este duelul dintre doi oponenţi a căror valoare pare disproporţionată doar la început", afirmă scenaristul Nelson.


 Despre producţie:

Un thriller psihologic palpitant, incisiv şi stilat, Hard Candy este o viziune provocatoare asupra răzbunării, jucându-se cu nervii spectatorilor la fiecare scenă. Realizat de regizorul inovator de videoclipuri muzicale şi reclame, David Slade, cu un scenariu al consacratului Brian Nelson, Hard Candy ne introduce într-un univers instabil, unde nu putem identifica uşor personajul negativ, în confruntarea tensionată dintre o fată de 14 ani şi bărbatul de 32 de ani pe care îl suspectează de pedofilie şi crimă. Filmul ne prezintă două persoane inteligente, cu voinţă puternică, angajate într-o luptă psihologică, în care nu este clar cine spune adevărul. La suspansul filmului contribuie rolurile excelent realizate de cele două staruri ale filmului, tânăra actriţă canadiană Ellen Page şi apreciatul actor de teatru şi cinema Patrick Wilson (Angels in America). Pentru a o juca pe adolescenta răzbunătoare Hayley, Page a investit în personajul său de 14 ani toată pasiunea, siguranţa şi farmecul timid al vârstei, iar interpretarea subtilă a fotografului Jeff Kohlver, realizată de Wilson, ne face să ne simţim apropiaţi de personajul său, chiar când comportamentul acestuia rămâne deschis interpretărilor.

În debutul său pe marele ecran, regizorul Slade utilizează în mod creativ culoarea, sunetul, textura, prim-planurile intime şi montajul pentru a creşte tensiunea şi a evidenţia personajele, făcând din Hard Candy un thriller care stimulează atât emoţiile, cât şi simţurile.

Parte din strategia regizorului a fost să pună în scenă naraţiunea cu elemente discrete, dar puternice. Slade explică: "Am creat un vocabular foarte strict al procesului de creare a filmului. Paleta coloristică a filmului, precum şi tonul şi densitatea au fost toate planificate dinainte. Culoarea a fost ca un al treilea personaj al filmului şi avea să contribuie la desfăşurarea naraţiunii atunci când se spuneau sau se întâmplau puţine. Designul sunetului a fost indexat pentru fiecare personaj în parte; am avut patru moduri de design sonor pentru Hayley, în funcţie de dispoziţia în care era. Am avut indicatori audio şi color care aveau să evidenţieze sentimentele subconştiente ale personajului".

Spectrul color digital a fost procesat de un sistem special construit şi operat la Moving Picture Company de Jean Clement Soret (celebru pentru transformarea imaginii video digitale în culoare filmică în 28 Days Later, realizat de Danny Boyle). Efectele vizuale au fost realizate de Duncan Malcolm, un artist în efecte speciale, câştigător al mai multor premii în domeniu.


Ideea de la care a pornit Hard Candy a fost o serie de atacuri reale care au avut loc în Japonia. Producătorul David Higgins a citit despre aceste cazuri în care nişte eleve s-au răzbunat pe bărbaţii mai în vârstă care căutau pe Internet relaţii cu fete minore. După ce una din fete iniţia o relaţie cu un bărbat, ea şi prietenele ei îl prindeau într-o ambuscadă la un loc de întâlnire prestabilit. Higgins a început să reflecte la posibilităţile dramatice inerente în această situaţie. "Aceasta a deschis o perspectivă interesantă şi diferită asupra vânătorului şi prăzii", îşi aminteşte producătorul. "Apoi m-am gândit: dar dacă ar fi vorba despre o singură fată care să se răzbune pe vânătorii de pe Internet? Nu văzusem până atunci un film despre un personaj pozitiv răzbunător de 14 ani".

Higgins şi-a imaginat un decor minimalist pentru desfăşurarea intrigii, cu două personaje care se confruntă într-un spaţiu strict definit. Un asemenea film trebuia să fie atât un studiu psihologic, cât şi un thriller, iar crearea unor personaje multidimensionale era pe primul plan pentru Higgins atunci când l-a contactat pe Brian Nelson pentru a scrie scenariul. Higgins explică: "Este interesant să ai conceptul, însă execuţia este cea care contează - şi de aceea am vrut să lucrez cu un scriitor de piese de teatru. Aveam nevoie de cineva care să pună accent pe personaje, nu doar pe intrigă. Atunci când doi oameni se află într-o cameră, nu există urmăriri de maşini şi personajele sunt singurele care atrag atenţia. Citisem una din piesele lui Brian şi ştiam că e perfect pentru filmul pe care vroiam sa îl fac".

Nelson şi Higgins au petrecut două luni lucrând la poveste până au fost amândoi mulţumiţi, după care Nelson a început să lucreze la scenariu. Experienţa lui Nelson de profesor de cursuri de teatru la liceu şi colegiu l-a ajutat să-şi formeze o impresie despre cum ar trebui să arate o fată de 14 ani extrem de inteligentă, cum este Hayley. Nelson afirmă "Majoritatea studenţilor mei de teatru este formată din fete, multe dintre ele geniale şi majoritatea se luptă cu o lume nedreaptă. Am vrut ca Hayley să fie la fel de inteligentă, amuzantă şi inventivă ca şi cele mai bune studente ale mele".

De asemenea, Hayley posedă o încredere neclintită în misiunea sa şi în sine; această încredere o ajută să întindă capcana unui bărbat despre care este sigură că este un criminal. După cum notează Nelson, "nu este o coincidenţă că scenariul face referire la Jean Seberg, care a jucat-o pe Ioana d'Arc - o femeie care s-a confruntat cu forţe mult mai puternice decât ar fi trebuit să poată înfrunta".

Personajul atrăgător, plăcut, al lui Jeff, nu se prea potriveşte cu imaginea unui pedofil / criminal. Însă Nelson arată că o personalitate atrăgătoare nu este un indicator de încredere. "După cum a spus Hitchcock, dacă un personaj negativ ar fi prea respingător, cum s-ar mai apropia de victimele sale?", remarcă scriitorul. "Jeff este inteligent, fermecător, are succes: cine nu are vrea să petreacă timp cu el? Însă puterea fetelor, de personalitatea şi corpul cărora depinde fotografia lui, îl nelinişteşte atât de mult încât trebuie să limiteze acea putere înainte să se simtă copleşit de ea. Jeff îşi ascunde personalitatea faţă de el însuşi - până când Hayley apare şi se metamorfozează în criza care îl face să se confrunte cu adevărata lui natură".

După finalizarea scenariului, a început căutarea unui regizor care să aducă Hard Candy pe marele ecran. David Slade, ale căror videoclipuri şi reclame i-au adus un renume de invidiat, a citit scenariul dintr-o suflare. "Pur şi simplu nu mă puteam opri din citit", îşi aminteşte Slade. "M-a făcut să îmi pun la îndoială propriile prejudecăţi şi m-a făcut să reflectez mult. Care este limita dintre ceea ce este acceptabil şi ceea ce nu este? Care este limita dintre pornografie acceptabilă şi inacceptabilă? Între voyeurism şi a privi?"

Posibilităţile cinematografice oferite de această poveste au incitat imaginaţia lui Slade. Fost jurnalist, artist şi fotograf rafinat, Slade este un mare admirator al filmelor de început ale lui Nicolas Roeg, operatorul cinematografic devenit regizor, al filmelor Performance şi Don't Look Now. "Aceste filme sunt portrete realiste şi analize ale relaţiilor care se deteriorează, dar continuă. Îl admir pe Roeg şi pentru că experienţa sa de operator cinematografic i-a oferit o înţelegere foarte clară a manierei în care forma poate avea un impact puternic asupra personajelor şi naraţiunii unui film. Hard Candy are o linie narativă şi personaje convingătoare şi se foloseşte de formă pentru a accentua tensiunea şi caracterul dramatic al unei situaţii."

O singură întâlnire a fost suficientă pentru a-l convinge pe producătorul Higgins că Slade era alegerea perfectă pentru a regiza Hard Candy. "Videoclipurile şi reclamele lui David sunt uimitoare. Te uiţi la producţiile lui şi este clar că poate face chiar şi pâinea prăjită să pară interesantă. Însă pe când ceilalţi regizori cu care am discutat au vorbit doar de aspectele vizuale, discuţia cu David, care a durat 45 de minute, a fost în întregime despre scenariu, intrigă, personaje", îşi aminteşte producătorul. "Toate notele lui erau corecte. A înţeles povestea şi personajele şi vroia să facă filmul pe care eu şi Brian vroiam să îl facem."

Higgins a găsit parteneri care gândeau asemănător la Vulcan Productions, compania cu sediul în Seattle, care a mai realizat filme ca Far from Heaven şi Titus. Richard Hutton şi Michael Caldwell au devenit producătorii filmului din partea companiei. "Ne interesează filme cu o sensibilitate artistică puternică", afirmă Hutton. Ne-a plăcut la nebunie scenariul lui Hard Candy şi considerăm că David Slade este extraordinar de talentat şi are o viziune minunată asupra a ce ar putea să fie acest film".

Pe măsură ce a început procesul de distribuţie, creatorii filmului au decis să îşi direcţioneze eforturile mai întâi în a găsi o actriţă care să o portretizeze pe Hayley. Se aşteptau ca rolul feminin să fie cel mai dificil de distribuit şi nu se înşelau. Slade apreciază că 250-300 de actriţe au dat probe pentru acest rol. Apoi a privit un video-clip, realizat în format MPEG, al unei tinere actriţe canadiene, Ellen Page. "Era un film de o calitate groaznică. Ellen se răsese de curând pe cap pentru a juca un rol şi părea că privesc un băieţel care interpreta un rol fără regie", îşi aminteşte Slade. "Cu toate acestea era net superioară tuturor celor pe care le văzusem până atunci. Avea talent pur, punea pasiune în ceea ce făcea şi era foarte coerentă; era dedicată personajului din punct de vedere emoţional. Am ales-o imediat pe Ellen".

Page a fost impresionată de autenticitatea vocii lui Hayley din scenariu. "Rareori întâlneşti o fată de 14 ani descrisă atât de bine", remarcă ea. "Hayley este foarte complexă şi pasionată. A fost o plăcere să intru în pielea ei."

Patrick Wilson, mult-lăudatul actor care a intrat în atenţia publicului cu rolul său din Angels in America, pentru care a câştigat un premiu Emmy, a primit rolul lui Jeff. Slade remarcă: "Patrick este un actor de teatru şi ştiam că va juca tot timpul, de la început pînă la sfârşit, nu doar va aştepta un prim-plan. Mi s-a părut fenomenal în Angels in America; se poate vedea că poate juca un spectru larg de roluri. Patrick nu se simţea confortabil cu atmosfera de flirt sexual la prima întâlnire dintre Hayley şi Jeff, ceea ce demonstrează că este o persoană morală. Dar aceasta m-a făcut să gândesc: «Minunat! Pot să folosesc asta în film!»".

Wilson a apreciat ambiguitatea care stă la baza poveştii. "Ceea ce este interesant este că filmul nu defineşte personajul pozitiv şi pe cel negativ", remarcă actorul. "În mod evident există vânătorul şi prada. Pentru mine a fost interesant ca actor faptul că aceste roluri se schimbă între ele în mod constant. Cu siguranţă nu este ceva la care te-ai aştepta după acea primă scenă din cafenea dintre Jeff şi Hayley".

Producţia filmului Hard Candy a avut loc timp de 18 zile în iunie 2004 în Los Angeles. Casa lui Jeff a fost construită pe o scenă, iar designul s-a bazat pe cel al casei moderniste a producătorului David Higgins. Ambii actori şi-au făcut singuri cascadoriile, supervizaţi de coordonatorul de cascadorie Erick Brennan. Scenele erau în special solicitante pentru Wilson, care pe aproape tot parcursul filmului este legat, dar şi bătut şi paralizat cu un pistol electric. Pistolul era autentic, cu bateriile scoase. "Am lucrat în condiţii complet sigure şi supravegheate", îşi aduce aminte Slade. "Zgomotul pe care îl scoate pistolul nu este nimic în comparaţie cu zgomotul pe care îl face în cameră când stai lângă el. Când veţi vedea scântei albastre, să ştiţi că nu sunt efecte speciale, sunt reale."

Slade declară că este meritul actorilor de a fi creat cele două personaje în aşa fel încât să nu poată fi uşor de identificat ca erou sau personaj negativ. "Nici unul dintre cele două personaje nu este pozitiv", recunoaşte Slade. "Nici unul din personaje nu este un arhetip şi prin urmare sfidează aşteptările". Aceste personaje sunt ancorate în realitate, în felul în care vorbesc şi joacă. Iar maniera convingătoare în care au fost jucate de Ellen şi Patrick le face şi mai reale."

Page comentează: "Conceptul de bine şi rău este relativ în acest film. Brian Nelson şi David Slade au creat o atmosferă în care sunt momente când simţi înţelegere pentru un personaj şi apoi, imediat, începi să-l urăşti."

Page avea doar 17 ani când s-a turnat filmul, iar regizorul povesteşte că actriţa a dovedit un angajament intens faţă de munca ei şi artă. "Daţi-i lui Ellen o singură indicaţie despre cât de important este un cuvânt într-o întreagă scenă şi ea poate crea un joc dramatic în jurul acelui singur cuvânt", se minunează Slade. "Pleca şi lucra la scenă şi se întorcea cu o interpretare care te lăsa cu gura căscată."

Regizorul îl admiră la fel de mult pe Wilson. "Pentru Patrick au existat multe întrebări referitoare la felul în care ar fi trebuit să joace o anumită scenă. În câteva cazuri, instinctele lui au fost diferite de ale mele şi în câteva rânduri alegerea lui a fost mai inspirată decât a mea. Felul în care joacă scenele fizice este uimitor."

Wilson consideră că Hard Candy funcţionează atât ca un thriller psihologic cât şi ca dramă psihologică. "Acest film reuşeşte să creeze un realism foarte tulburător", remarcă el. "Oamenii privesc şi la un anumit nivel pot vedea aspecte ale propriei lor personalităţi, ale personalităţilor unor oameni pe care îi cunosc. Acesta este un aspect convingător - şi foarte tulburător".

Scenaristul fost impresionat de felul în care Page şi Wilson au surprins relaţia care se dezvoltă între Hayley şi Jeff şi dinamica ce în ultimă instanţă îi transformă pe amândoi. "Doar apropiindu-se unul de altul Hayley şi Jeff îşi pot face rău reciproc", afirmă Nelson. "Sunt încântat de felul în care Ellen şi Patrick au surprins farmecul acestor personaje, precum şi încăpăţânarea lor feroce de a proteja lucrurile la care ţin, cu orice preţ".

Hard Candy a a provocat discuţii aprinse cu ocazia premierei, membrii juriului dezbătând vina lui Jeff sau inocenţa motivaţiilor lui Hayley. Higgins recunoaşte că o oarecare ambiguitate a fost unul din scopurile creatorilor acestui film. "Nu am vrut să oferim publicului un final comod şi să răspundem noi la toate întrebările. Vrem ca publicul să decidă singur: Cine este Hayley şi de ce a făcut acest lucru? Personajele au primit ceea ce meritau? " Acestea sunt lucrurile pe care aş vrea ca publicul să le dezbată atunci când părăseşte sala de cinema".

Regizorul Slade împărtăşeşte această speranţă: "Cred că am reuşit să facem un film după care oamenii pot vorbi despre un subiect dificil de găsit şi de discutat în cinema", spune el. "Este un film pe care îl trăieşti. Da, este un thriller - şi sper că va captiva audienţa şi îi va face pe oameni să reflecteze timp de mai multe zile."